2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

atenta vi [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr attenter, lat attentare] 1 A face o tentativă criminală asupra cuiva. 2 A pune în primejdie de dispariție un obiect (valoros). 3 (Fig) A încălca un drept, un principiu important.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. (În expr.) A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva, a săvîrși un atentat. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «ia») A încălca un drept, a viola. Comuniștii desfășoară o intensă muncă educativă, sădind în sînul oamenilor muncii dragostea adîncă față de uzina socialistă, față de tînărul sector socialist la sate, față de tot ce e bun al poporului și aprinzînd ura împotriva dușmanului care atentează la interesele poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊ Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca un drept; a viola. – Fr. attenter (lat. lit. attentare).

ATENTÁ vb. I. intr. A comite un atentat. ◊ A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvârși un atentat. ♦ (Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr. attenter, cf. lat., it. attentare].

ATENTÁ vb. intr. a comite un atentat. (< fr. attenter, lat. attentare)

A ATENTÁ ~éz intranz. A comite un atentat. /<lat. attentare

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

atént, ~ă [At: BACOVIA, O. 73 / Pl: ~nți, ~e / E: lat attentus] 1 a Cu mintea concentrată asupra unui singur lucru. 2-3 a, av (Care este făcut) cu atenție (2). 4-5 av, a (În mod) interesat. 6-7 av, a (În mod) binevoitor. 8-9 av, a (În mod) politicos.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva, care urmărește un lucru cu luare-aminte, cu băgare de seamă. Șezu cîteva clipe uitîndu-se foarte atentă la soba înaltă de teracotă. DUMITRIU, B. F. 92. Eram atent, ca să văd tresărirea scînteilor electrice. SADOVEANU, N. F. 34. ♦ Care este făcut cu atenție. O analiză atentă a situației. ◊ (Adverbial) Medicul examinează atent pe bolnav. 2. Care e plin de solicitudine față de cineva; amabil, prevenitor, binevoitor, politicos, Jean era... întotdeauna atent cu doamnele. DAVIDOGLU, M. 81.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva, care urmărește un lucru cu luare-aminte. ♦ (Adesea adverbial) Făcut cu atenție. 2. Amabil, binevoitor; politicos. – Lat. lit. attentus.

ATÉNT, -Ă adj. 1. Cu atenția îndreptată către ceea ce se petrece (în fața lui), cu luare-aminte, cu băgare de seamă. ♦ Făcut cu atenție. 2. Amabil, politicos, prevenitor față de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se întinde spre, a fi cu luare-aminte].

ATÉNT, -Ă adj. 1. cu atenția îndreptată spre cineva sau ceva. ◊ (și adv.) cu atenție. 2. amabil, politicos, prevenitor. (< lat. attentus)

ATÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care urmărește un lucru cu atenție. 2) și adverbial Care este făcut cu atenție. 3) Care manifestă voință și amabilitate. /<lat. attentus

*atént, -ă adj. (lat. attentus). Cu mintea ațintită: ureche atentă, elev atent. Adv. Cu atențiune.

*atentéz v. intr. (fr. attenter, d. lat. attentare). Comit un atentat: a atenta la viața saŭ contra viețiĭ cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atenta (a ~) vb., ind. prez. 3 atentea

atentá vb., ind. prez. 1 sg. atentéz, 3 sg. și pl. atenteáză

atent adj. m., pl. atenți; f. atentă, pl. atente

atént adj. m., pl. aténți; f. sg. aténtă, pl. aténte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATÉNT adj., adv. 1. adj. v. curtenitor. 2. adj. v. amănunțit. 3. adv. v. amănunțit. 4. adj. cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 5. adj. v. prudent.

ATENT adj., adv. 1. adj. amabil, curtenitor, drăguț, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) 2. adj. amănunțit, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. adv. amănunțit, îndeaproape. (Cercetează ~ faptele.) 4. adj. cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 5. adj. circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent, (reg.) grijitor, (înv.) grijnic, priveghetor, vegheat, (fig.) neadormit, treaz. (Om ~.)

Atent ≠ absent, distrat, neatent

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

atént (aténtă), adj. – Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva. Lat. attentus (sec. XIX). – Der. atenți(un)e, s. f., din fr.; neatent, adj.; neatenți(un)e, s. f.

Intrare: atenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atenta
  • atentare
  • atentat
  • atentatu‑
  • atentând
  • atentându‑
singular plural
  • atentea
  • atentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atentez
(să)
  • atentez
  • atentam
  • atentai
  • atentasem
a II-a (tu)
  • atentezi
(să)
  • atentezi
  • atentai
  • atentași
  • atentaseși
a III-a (el, ea)
  • atentea
(să)
  • atenteze
  • atenta
  • atentă
  • atentase
plural I (noi)
  • atentăm
(să)
  • atentăm
  • atentam
  • atentarăm
  • atentaserăm
  • atentasem
a II-a (voi)
  • atentați
(să)
  • atentați
  • atentați
  • atentarăți
  • atentaserăți
  • atentaseți
a III-a (ei, ele)
  • atentea
(să)
  • atenteze
  • atentau
  • atenta
  • atentaseră
Intrare: atent
atent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atent
  • atentul
  • atentu‑
  • atentă
  • atenta
plural
  • atenți
  • atenții
  • atente
  • atentele
genitiv-dativ singular
  • atent
  • atentului
  • atente
  • atentei
plural
  • atenți
  • atenților
  • atente
  • atentelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atenta, atentezverb

  • 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. DEX '09 DEX '98 DN
    • chat_bubble A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva, a săvârși un atentat. DLRLC DN
  • 2. figurat (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comuniștii desfășoară o intensă muncă educativă, sădind în sînul oamenilor muncii dragostea adîncă față de uzina socialistă, față de tînărul sector socialist la sate, față de tot ce e bun al poporului și aprinzînd ura împotriva dușmanului care atentează la interesele poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457. DLRLC
etimologie:

atent, atentăadjectiv

  • 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Șezu cîteva clipe uitîndu-se foarte atentă la soba înaltă de teracotă. DUMITRIU, B. F. 92. DLRLC
    • format_quote Eram atent, ca să văd tresărirea scînteilor electrice. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • 1.1. adesea adverbial (Făcut) cu atenție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote O analiză atentă a situației. DLRLC
      • format_quote Medicul examinează atent pe bolnav. DLRLC
  • 2. Care e plin de solicitudine față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Jean era... întotdeauna atent cu doamnele. DAVIDOGLU, M. 81. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.