atenta vi [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr attenter, lat attentare] 1 A face o tentativă criminală asupra cuiva. 2 A pune în primejdie de dispariție un obiect (valoros). 3 (Fig) A încălca un drept, un principiu important.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. (În expr.) A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva, a săvîrși un atentat. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «ia») A încălca un drept, a viola. Comuniștii desfășoară o intensă muncă educativă, sădind în sînul oamenilor muncii dragostea adîncă față de uzina socialistă, față de tînărul sector socialist la sate, față de tot ce e bun al poporului și aprinzînd ura împotriva dușmanului care atentează la interesele poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊ Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca un drept; a viola. – Fr. attenter (lat. lit. attentare).

ATENTÁ vb. I. intr. A comite un atentat. ◊ A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvârși un atentat. ♦ (Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr. attenter, cf. lat., it. attentare].

ATENTÁ vb. intr. a comite un atentat. (< fr. attenter, lat. attentare)

A ATENTÁ ~éz intranz. A comite un atentat. /<lat. attentare

atentà v. a comite un atentat.

atént, ~ă [At: BACOVIA, O. 73 / Pl: ~nți, ~e / E: lat attentus] 1 a Cu mintea concentrată asupra unui singur lucru. 2-3 a, av (Care este făcut) cu atenție (2). 4-5 av, a (În mod) interesat. 6-7 av, a (În mod) binevoitor. 8-9 av, a (În mod) politicos.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva, care urmărește un lucru cu luare-aminte, cu băgare de seamă. Șezu cîteva clipe uitîndu-se foarte atentă la soba înaltă de teracotă. DUMITRIU, B. F. 92. Eram atent, ca să văd tresărirea scînteilor electrice. SADOVEANU, N. F. 34. ♦ Care este făcut cu atenție. O analiză atentă a situației. ◊ (Adverbial) Medicul examinează atent pe bolnav. 2. Care e plin de solicitudine față de cineva; amabil, prevenitor, binevoitor, politicos, Jean era... întotdeauna atent cu doamnele. DAVIDOGLU, M. 81.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva, care urmărește un lucru cu luare-aminte. ♦ (Adesea adverbial) Făcut cu atenție. 2. Amabil, binevoitor; politicos. – Lat. lit. attentus.

ATÉNT, -Ă adj. 1. Cu atenția îndreptată către ceea ce se petrece (în fața lui), cu luare-aminte, cu băgare de seamă. ♦ Făcut cu atenție. 2. Amabil, politicos, prevenitor față de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se întinde spre, a fi cu luare-aminte].

ATÉNT, -Ă adj. 1. cu atenția îndreptată spre cineva sau ceva. ◊ (și adv.) cu atenție. 2. amabil, politicos, prevenitor. (< lat. attentus)

ATÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care urmărește un lucru cu atenție. 2) și adverbial Care este făcut cu atenție. 3) Care manifestă voință și amabilitate. /<lat. attentus

atent a. cu mintea ațintită spre ceva.

*atént, -ă adj. (lat. attentus). Cu mintea ațintită: ureche atentă, elev atent. Adv. Cu atențiune.

*atentéz v. intr. (fr. attenter, d. lat. attentare). Comit un atentat: a atenta la viața saŭ contra viețiĭ cuĭva.

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentá vb., ind. prez. 1 sg. atentéz, 3 sg. și pl. atenteáză