asuprit², ~ă a [At: CORESI, ap. HEM 1937 / Pl: ~iți, ~e / E: asupri] 1 Apăsat cu o greutate prea mare. 2 (Fig) Oprimat². 3 (Înv; jur) Constrâns (la ceva). 4 Forțat². 5 (Înv) Excesiv.

asuprit¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: asupri] 1 Asuprire (1). 2 Nedreptățire. 3 Asuprire (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 Asuprire (8). 9 (Impr) Chinuire.

ASUPRIT adj. 1 p. ASUPRI ¶¶ contr. NEASUPRIT ¶ 2 ‡Silit: de a lui bună voe, de nime nevoit nici ~ (formulă obicinuită în documentele vechi pentru a arăta că cineva s’a înțeles cu altul nesilit, a convenit singur asupra unui lucru) ¶ 3 ‡Mai mult decît trebue, din belșug: să fugim amu de beție și de mîncare ~ă (COR.).

ASUPRIT, -Ă, asupriți, -te, adj. Oprimat, împilat, prigonit, nedreptățit. V. exploatat. Și ecoul Uralilor, peste ani, Ecoul lumii, fierbinte, A răzbit în Carpați, a răspuns în Balcani, A trezii asupriții muncitori și țărani, Și se-avîntă, se-avîntă neoprit înainte! DEȘLIU, G. 57. (Substantivat) Toți cei ce muncesc și toți exploatații și asupriții din lumea întreagă sărbătoresc prima revoluție socialistă victorioasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 381. Între lucrătorii... de la Pașcani... În înțeles chemarea la luptă a tuturor asupriților lumii. SADOVEANU, N. F. 120.

ASUPRIT, -Ă, asupriți, -te, adj. (Adesea substantivat) Oprimat, prigonit, nedreptățit. – V. asupri.

asupri vt [At: MOXA, ap. HEM 1934 / Pzi: ~resc / E: asupra] 1 A încălca drepturile cuiva. 2 A nedreptăți pe cineva mai slab Si: a apăsa. 3 A învinovăți pe cineva pe nedrept Si: a calomnia, (înv) a năpăstui. 4 A prigoni. 5 A exploata. 6 (Înv) A constrânge. 7 (Înv) A exagera. 8 (Înv) A ataca prin surprindere. 9 (Impr) A chinui.

ASUPRI (-resc) vb. tr. 1 A apăsa, a împila, a nedreptăți, a prigoni: să nu asuprești pe cel sărac, că și tu ca el mîine vei fi sărac (GOL.) ¶ 2 ‡A sili: pacea cu de-a sila... să primască asuprindu-l (CANT.) [asupra].

ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198.

ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.

A ASUPRI ~esc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra

asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva].

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes, nedreptățesc, împilez.

asuprit (desp. -su-prit) adj. m., s. m., pl. asupriți; adj. f., s. f. asuprită, pl. asuprite

asuprit (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupriți; adj. f., s. f. asuprită, pl. asuprite

asuprit adj. m., s. m. (sil. -prit), pl. asupriți; f. sg. asuprită, pl. asuprite

asupri (a ~) (desp. -su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, 3 sg. asuprește, imperf. 1 asupream; conj. prez. 1 sg. să asupresc, 3 să asuprească

asupri (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 să asuprească

asupri vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 sg. și pl. asuprească

ASUPRIT adj., s. v. oprimat.

ASUPRIT adj., s. exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.)

Asuprit ≠ asupritor

ASUPRI vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.

ASUPRI vb. v. oprima.

asupri vb. v. CONSTRÎNGE. EXAGERA. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

ASUPRI vb. a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (~ masele.)