10 definiții pentru asuprit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asuprit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: asupri] 1 Asuprire (1). 2 Nedreptățire. 3 Asuprire (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 Asuprire (8). 9 (Impr) Chinuire.

asuprit2, ~ă a [At: CORESI, ap. HEM 1937 / Pl: ~iți, ~e / E: asupri] 1 Apăsat cu o greutate prea mare. 2 (Fig) Oprimat2. 3 (Înv; jur) Constrâns (la ceva). 4 Forțat2. 5 (Înv) Excesiv.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj. Oprimat, împilat, prigonit, nedreptățit. V. exploatat. Și ecoul Uralilor, peste ani, Ecoul lumii, fierbinte, A răzbit în Carpați, a răspuns în Balcani, A trezii asupriții muncitori și țărani, Și se-avîntă, se-avîntă neoprit înainte! DEȘLIU, G. 57. (Substantivat) Toți cei ce muncesc și toți exploatații și asupriții din lumea întreagă sărbătoresc prima revoluție socialistă victorioasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 381. Între lucrătorii... de la Pașcani... În înțeles chemarea la luptă a tuturor asupriților lumii. SADOVEANU, N. F. 120.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj. (Adesea substantivat) Oprimat, prigonit, nedreptățit. – V. asupri.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte

asuprít adj. m., s. m. (sil. -prit), pl. asupríți; f. sg. asuprítă, pl. asupríte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASUPRÍT adj., s. v. oprimat.

ASUPRIT adj., s. exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.)

Intrare: asuprit (adj.)
asuprit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-su-prit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asuprit
  • asupritul
  • asupritu‑
  • asupri
  • asuprita
plural
  • asupriți
  • asupriții
  • asuprite
  • asupritele
genitiv-dativ singular
  • asuprit
  • asupritului
  • asuprite
  • asupritei
plural
  • asupriți
  • asupriților
  • asuprite
  • asupritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asuprit, -ă asuprit (2) asuprită

  • 1. (Om) prigonit, oprimat, împilat.
    exemple
    • Și ecoul Uralilor, peste ani, Ecoul lumii, fierbinte, A răzbit în Carpați, a răspuns în Balcani, A trezit asupriții muncitori și țărani, Și se-avîntă, se-avîntă neoprit înainte! DEȘLIU, G. 57.
      surse: DLRLC
    • Toți cei ce muncesc și toți exploatații și asupriții din lumea întreagă sărbătoresc prima revoluție socialistă victorioasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 381.
      surse: DLRLC
    • Între lucrătorii... de la Pașcani... am înțeles chemarea la luptă a tuturor asupriților lumii. SADOVEANU, N. F. 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi asupri
    surse: DEX '98 DEX '09