2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astrucát1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29 / Pl: ~uri / E: astruca] (Îrg) 1-6 Astrucare (1-6).

astrucat2, ~ă a [At: FRÂNCU CANDREA, M. 98 / Pl: ~ați, ~e / E: astruca] (Îrg) 1 Învelit2. 2 (Pex) Culcat2. 3 Acoperit pentru a fi ascuns. 4 Înmormântat2. 5 (Rar) Azvârlit2.

astrucá [At: DOSOFTEI, V. S. 2 / V: -unca, -upa, -turca, azdr- / Pzi: astrúc / E: ml *astrucare] (Îrg) 1-2 vtr A (se) înveli. 3 vr (Pex) A se înveli spre a dormi. 4 vr (Pex) A se culca. 5 vt (Rar) A acoperi cu pământ pentru a ascunde. 6 vt (Pex) A înmormânta. 7 vr A se azvârli (pe cal).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. Tranz. (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormînta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (Refl. pas.) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. ◊ Refl. Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. ◊ (Fig.) Pusei dorul căpătîi Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66.

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormânta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCA vb. (Ban.) A acoperi, a înveli cu ceva. Astruk. Tego. AC, 329. Etimologie: lat. *astruicare (= astruere). Vezi și astrucătoare. Cf. agărni.

astrucà v. 1. a îngropa (în Bucovina); 2. a acoperi (în Oltenia și în Tr.). [Vechiu-rom. astruca, a îngropa (Dosofteiu): cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].

astrúc, a v. tr. (lat. astrúico, -cáre, din astrúere cu înț. luĭ obstrúere, a obstrua. V. destruc). Vechĭ. Îngrop; înmormîntez: l-aŭ astrucat în biserică (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, învălesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc într’un colț, într’un loc retras: aŭ astrucat-o (cînepa) pin casă pe lîngă vatră și pe după sobă ca să se zvînte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – În Suc. a se astruca și asturca și (aĭurea) astrunca și azdrunca, a se arunca, a se răpezi, a se avînta. În vechime și astroc (astroacă, să astroace), astruc și astrup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă

astrucá vb., ind. prez. 1 sg. astrúc, 3 sg. și pl. astrúcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTRUCÁ vb. v. acoperi, înfășura, îngropa, înhuma, înmormânta, înveli.

astruca vb. v. ACOPERI. ÎNFĂȘURA. ÎNGROPA. ÎNHUMA. ÎNMORMÎNTA. ÎNVELI.

A astruca ≠ a exhuma, a dezgropa, a dezmormânta


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

astrucá (-c-, -át), vb.1. A acoperi. – 2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *astru(i)cāre, de la astruĕre (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVII, 253; Candrea, Rom., XXXI, 302; Candrea, Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748; DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl. sŭkryti „a ascunde”. – Der. astrucămînt, s. n. (Banat, pătură).

Intrare: astrucat
astrucat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrucat
  • astrucatul
  • astrucatu‑
  • astruca
  • astrucata
plural
  • astrucați
  • astrucații
  • astrucate
  • astrucatele
genitiv-dativ singular
  • astrucat
  • astrucatului
  • astrucate
  • astrucatei
plural
  • astrucați
  • astrucaților
  • astrucate
  • astrucatelor
vocativ singular
plural
Intrare: astruca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astruca
  • astrucare
  • astrucat
  • astrucatu‑
  • astrucând
  • astrucându‑
singular plural
  • astru
  • astrucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astruc
(să)
  • astruc
  • astrucam
  • astrucai
  • astrucasem
a II-a (tu)
  • astruci
(să)
  • astruci
  • astrucai
  • astrucași
  • astrucaseși
a III-a (el, ea)
  • astru
(să)
  • astruce
  • astruca
  • astrucă
  • astrucase
plural I (noi)
  • astrucăm
(să)
  • astrucăm
  • astrucam
  • astrucarăm
  • astrucaserăm
  • astrucasem
a II-a (voi)
  • astrucați
(să)
  • astrucați
  • astrucați
  • astrucarăți
  • astrucaserăți
  • astrucaseți
a III-a (ei, ele)
  • astru
(să)
  • astruce
  • astrucau
  • astruca
  • astrucaseră
asturca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
azdruca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astruca asturca azdruca învechit regional

  • 1. tranzitiv A îngropa un mort; a înmormânta.
    exemple
    • Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549.
      surse: DLRLC
    • Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi, a (se) înveli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acoperi înfășura înveli 3 exemple
    exemple
    • pasiv Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64.
      surse: DLRLC
    • Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astrucă. La HEM.
      surse: DLRLC
    • figurat Pusei dorul căpătîi Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: