2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astrucare sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29/37 / Pl: ~cări / E: astruca] (Îrg) 1 Învelire. 2 (Pex) Învelire spre a dormi Si: astrucat1. 3 (Pex) Culcare. 4 Acoperire cu pământ pentru a ascunde Si: astrucat1 (3). 5 (Pex) Înmormântare. 6 Azvârlire grăbită pe cal Si: astrucat1 (5).

ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca.V. astruca.

ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca.V. astruca.

ASTRUCÁRE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a astruca. 1. Îngropare, înmormîntare. Au umplut țara cu mii de cărți de acelea ce sunau romînește la urechea poporului întreg, de la nașterea pruncului pînă la astrucarea moșneagului. ODOBESCU, S. II 311. 2. Acoperire, învelire.

ASTRUCÁRE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca.

astrucá [At: DOSOFTEI, V. S. 2 / V: -unca, -upa, -turca, azdr- / Pzi: astrúc / E: ml *astrucare] (Îrg) 1-2 vtr A (se) înveli. 3 vr (Pex) A se înveli spre a dormi. 4 vr (Pex) A se culca. 5 vt (Rar) A acoperi cu pământ pentru a ascunde. 6 vt (Pex) A înmormânta. 7 vr A se azvârli (pe cal).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. Tranz. (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormînta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (Refl. pas.) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. ◊ Refl. Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. ◊ (Fig.) Pusei dorul căpătîi Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66.

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormânta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCA vb. (Ban.) A acoperi, a înveli cu ceva. Astruk. Tego. AC, 329. Etimologie: lat. *astruicare (= astruere). Vezi și astrucătoare. Cf. agărni.

astrucà v. 1. a îngropa (în Bucovina); 2. a acoperi (în Oltenia și în Tr.). [Vechiu-rom. astruca, a îngropa (Dosofteiu): cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].

astrúc, a v. tr. (lat. astrúico, -cáre, din astrúere cu înț. luĭ obstrúere, a obstrua. V. destruc). Vechĭ. Îngrop; înmormîntez: l-aŭ astrucat în biserică (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, învălesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc într’un colț, într’un loc retras: aŭ astrucat-o (cînepa) pin casă pe lîngă vatră și pe după sobă ca să se zvînte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – În Suc. a se astruca și asturca și (aĭurea) astrunca și azdrunca, a se arunca, a se răpezi, a se avînta. În vechime și astroc (astroacă, să astroace), astruc și astrup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri

astrucáre s. f., g.-d. art. astrucării; pl. astrucări

astrucá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrúcă

astrucá vb., ind. prez. 1 sg. astrúc, 3 sg. și pl. astrúcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTRUCÁRE s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.

astrucare s. v. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE.

arată toate definițiile

Intrare: astrucare
astrucare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astrucare
  • astrucarea
plural
  • astrucări
  • astrucările
genitiv-dativ singular
  • astrucări
  • astrucării
plural
  • astrucări
  • astrucărilor
vocativ singular
plural
Intrare: astruca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astruca
  • astrucare
  • astrucat
  • astrucatu‑
  • astrucând
  • astrucându‑
singular plural
  • astru
  • astrucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astruc
(să)
  • astruc
  • astrucam
  • astrucai
  • astrucasem
a II-a (tu)
  • astruci
(să)
  • astruci
  • astrucai
  • astrucași
  • astrucaseși
a III-a (el, ea)
  • astru
(să)
  • astruce
  • astruca
  • astrucă
  • astrucase
plural I (noi)
  • astrucăm
(să)
  • astrucăm
  • astrucam
  • astrucarăm
  • astrucaserăm
  • astrucasem
a II-a (voi)
  • astrucați
(să)
  • astrucați
  • astrucați
  • astrucarăți
  • astrucaserăți
  • astrucaseți
a III-a (ei, ele)
  • astru
(să)
  • astruce
  • astrucau
  • astruca
  • astrucaseră
asturca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
azdruca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astrucare

etimologie:

  • vezi astruca
    surse: DEX '98 DEX '09

astruca asturca azdruca învechit regional

  • 1. tranzitiv A îngropa un mort; a înmormânta.
    exemple
    • Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549.
      surse: DLRLC
    • Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi, a (se) înveli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acoperi înfășura înveli 3 exemple
    exemple
    • pasiv Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64.
      surse: DLRLC
    • Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astrucă. La HEM.
      surse: DLRLC
    • figurat Pusei dorul căpătîi Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: