2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTẤMPĂR s. n. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stâmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).

astấmpăr sms [At: POP, ap. HEM 1899 / E: astâmpăra] 1 (Înv) Odihnă. 2 (Îe) A nu (mai) avea ~ A fi în mișcare continuă. 3 (Îae) A fi neliniștit. 4 (Îe) A nu-și (mai) găsi (sau afla) – A nu avea liniște. 5 (Îe) A nu da (cuiva) ~ A nu da (cuiva) pace. 6 (Îlav) Fără – Neobosit. 7 (Îal) Întruna.

ASTẤMPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, tihnă, pace. ◊ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [Var.: (pop.) stấmpăr s. n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv).

ASTÎ́MPĂR s. n. sg. Odihnă, liniște, pace. ◊ Fără astîmpăr = a) (loc. adv.) fără încetare, într-una; b) (loc. adj.) neastîmpărat. – Postverbal al lui astîmpăra.

ASTÂMPĂR n. (folosit de obicei în construcții negative cu verbele a avea, a găsi etc.) Liniște sufletească; odihnă; tihnă; pace. ◊ Fără ~ a) neastâmpărat; b) neîncetat; necontenit. Ai ~ fii cuminte. /v. a (se) astâmpăra

astâmpăr n. odihnă, pace: n’are astâmpăr.

ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare.

STẤMPĂR s. n. v. astâmpăr.

STÂMPĂRÁ vb. I v. astâmpăra.

astâmpăra [At: (a. 1756) URICARIUL XXI, 166 / V: (reg) ~tim~ / Pzi: astâmpăr / E: ml *ex-temperare] 1 vt (Înv; d. apă sau aer foarte fierbinte sau foarte rece) A face suportabil Si: a tempera. 2 vt (D. pasiuni, sentimente) A potoli. 3-4 vtr (D. pasiuni, sentimente) A nu (se) manifesta Si: a (se) abține. 5 vi A nu se mai mișca. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) liniști. 8 vr (Pex; d. evenimente agitate) A se domoli.

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.

ASTÎ́MPĂR s. n. sg. (De obicei în construcții negative cu verbele «a avea», «a afla», «a găsi») Odihnă, pace, liniște. Nu-și mai găsea astîmpăr în scaun. SADOVEANU, N. F. 18. [Mînzul] se făcuse un cîrlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. Am o casă mică... Ziua cîntă, Noaptea cîntă, N-are nicidecum astîmpăr (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70. ◊ Fără astîmpăr = a) (loc. adv.) fără încetare, fără odihnă, într-una. Copilul se mișcă fără astîmpăr; b) (loc. adj.) neastîmpărat, în mișcare continuă. Cîteodată parcă-i o căpriță fără astîmpăr și fără hodină. SADOVEANU, O. VII 56. Zaharia Duhu înălță privirea la zborul și goana fără astîmpăr a altor gîze. C. PETRESCU, R. DR. 26. ◊ Expr. (Rar) A nu da (cuiva) astîmpăr = a nu lăsa (pe cineva) în pace. Dragostea mea cătră maică-mea nu-mi dă nici un astîmpăr. SBIERA, P. 25.

ASTÎMPĂRÁ, astîmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți; a nu mai necăji pe cineva, a-l lăsa în pace. Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107. Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24. De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203. 2. Refl. A se calma, a se ogoi. Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118. Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21. Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329. 3. Tranz. A domoli. Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și mei un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221. De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168. ♦ (Învechit și regional; cu privire la lichide prea calde sau prea reci) A tempera, a stîmpăra. (Refl. pas.) Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG. ♦ (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze, a tempera, a potoli. Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138. M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119. Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55. ♦ (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv, a supune. Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.

ASTÎMPĂRÁ, astî́mpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți. ♦ A se calma. 2. Tranz. A face să înceteze; a domoli. [Var.: stîmpărá, vb. I.] – Lat. *ex-temperare.

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de liniște; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminți. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare

astâmpărà v. a potoli, a domoli. [Lat. EXTEMPERARE].

1) astîmpăr n., pl. inuz. ere. Liniște. A nu avea astîmpăr, a nu fi liniștit. Fără astîmpăr, neîncetat: a umbla fără astîmpăr.

2) astîmpăr, a v. tr. (lat. extémpero, -temperáre. – Se conj. ca stîmpăr). Liniștesc, potolesc, domolesc: astîmpăr valurile, poporu, durerea. V. refl. Mă liniștesc, șed bine: astîmpără-te (cuv. adresat des copiilor).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astâmpăr, -stâmperi 2, -stâmpere 3 conj.

astâmpăra (a ~) vb., ind. prez. 3 astâmpără; conj. prez. 3 să astâmpere

astâmpărá vb., ind. prez. 1 sg. astâmpăr, 2 sg. astâmperi; 3 sg. și pl. astâmpără; conj. prez. 3 sg. și pl. astâmpere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTÂMPĂR s. calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezământ, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai afla ~.)

Astâmpăr ≠ frământ, neastâmpăr, zbucium, frământare

ASTÂMPĂRÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. cuminți.

ASTÎMPĂR s. calm, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.)

ASTÎMPĂRA vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) slăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

astîmpărá (astî́mpăr, astîmpărát), vb.1. A liniști, a potoli. – 2. A împăca, a calma. – Var. stîmpăra. Lat. extempĕrāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Pușcariu 152; REW 3082; DAR; Rosetti, I, 163); în rom. îi corespund der. de la forma simplă lat. (cf. totuși fr. attremper). Der. astîmpăr, s. n. (liniște, odihnă, pace); astîmpărător, adj. (liniștitor, calmant); neastîmpăr, s. n. (neliniște, agitație); neastîmpărat, adj. (agitat, zvăpăiat).

Intrare: astâmpăr
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astâmpăr
  • astâmpărul
  • astâmpăru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • astâmpăr
  • astâmpărului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâmpăr
  • stâmpărul
  • stâmpăru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stâmpăr
  • stâmpărului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: astâmpăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astâmpăra
  • astâmpărare
  • astâmpărat
  • astâmpăratu‑
  • astâmpărând
  • astâmpărându‑
singular plural
  • astâmpără
  • astâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astâmpăr
(să)
  • astâmpăr
  • astâmpăram
  • astâmpărai
  • astâmpărasem
a II-a (tu)
  • astâmperi
(să)
  • astâmperi
  • astâmpărai
  • astâmpărași
  • astâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpăra
  • astâmpără
  • astâmpărase
plural I (noi)
  • astâmpărăm
(să)
  • astâmpărăm
  • astâmpăram
  • astâmpărarăm
  • astâmpăraserăm
  • astâmpărasem
a II-a (voi)
  • astâmpărați
(să)
  • astâmpărați
  • astâmpărați
  • astâmpărarăți
  • astâmpăraserăți
  • astâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpărau
  • astâmpăra
  • astâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâmpăra
  • stâmpărare
  • stâmpărat
  • stâmpăratu‑
  • stâmpărând
  • stâmpărându‑
singular plural
  • stâmpără
  • stâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâmpăr
(să)
  • stâmpăr
  • stâmpăram
  • stâmpărai
  • stâmpărasem
a II-a (tu)
  • stâmperi
(să)
  • stâmperi
  • stâmpărai
  • stâmpărași
  • stâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpăra
  • stâmpără
  • stâmpărase
plural I (noi)
  • stâmpărăm
(să)
  • stâmpărăm
  • stâmpăram
  • stâmpărarăm
  • stâmpăraserăm
  • stâmpărasem
a II-a (voi)
  • stâmpărați
(să)
  • stâmpărați
  • stâmpărați
  • stâmpărarăți
  • stâmpăraserăți
  • stâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpărau
  • stâmpăra
  • stâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astimpăra
  • astimpărare
  • astimpărat
  • astimpăratu‑
  • astimpărând
  • astimpărându‑
singular plural
  • astimpără
  • astimpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astimpăr
(să)
  • astimpăr
  • astimpăram
  • astimpărai
  • astimpărasem
a II-a (tu)
  • astimperi
(să)
  • astimperi
  • astimpărai
  • astimpărași
  • astimpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpăra
  • astimpără
  • astimpărase
plural I (noi)
  • astimpărăm
(să)
  • astimpărăm
  • astimpăram
  • astimpărarăm
  • astimpăraserăm
  • astimpărasem
a II-a (voi)
  • astimpărați
(să)
  • astimpărați
  • astimpărați
  • astimpărarăți
  • astimpăraserăți
  • astimpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpărau
  • astimpărară
  • astimpăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astâmpărsubstantiv neutru

  • 1. Liniște, odihnă, pace, tihnă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu-și mai găsea astîmpăr în scaun. SADOVEANU, N. F. 18. DLRLC
    • format_quote [Mânzul] se făcuse un cîrlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. DLRLC
    • format_quote Am o casă mică... Ziua cîntă, Noaptea cîntă, N-are nicidecum astîmpăr (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără astâmpăr = necontenit, neîncetat, întruna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Copilul se mișcă fără astâmpăr. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Fără astâmpăr = neastâmpărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîteodată parcă-i o căpriță fără astîmpăr și fără hodină. SADOVEANU, O. VII 56. DLRLC
      • format_quote Zaharia Duhu înălță privirea la zborul și goana fără astîmpăr a altor gîze. C. PETRESCU, R. DR. 26. DLRLC
    • chat_bubble rar A nu da (cuiva) astâmpăr = a nu lăsa (pe cineva) în pace. DLRLC
      • format_quote Dragostea mea cătră maică-mea nu-mi dă nici un astîmpăr. SBIERA, P. 25. DLRLC
etimologie:

astâmpăra, astâmpărverb

  • 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107. DLRLC
    • format_quote Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • format_quote De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203. DLRLC
    • format_quote Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118. DLRLC
    • format_quote Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21. DLRLC
    • format_quote Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329. DLRLC
  • 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și nici un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221. DLRLC
    • format_quote De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168. DLRLC
    • 2.1. învechit regional Cu privire la lichide prea calde sau prea reci: stâmpăra, tempera. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG. DLRLC
    • 2.2. (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze. DLRLC
      • format_quote Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138. DLRLC
      • format_quote M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119. DLRLC
      • format_quote Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55. DLRLC
    • 2.3. (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv. DLRLC
      sinonime: supune
      • format_quote Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.