2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asmuțit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: azm~ / Pl: ~iți, ~e / E: asmuți] 1 (D. câini) Care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal Si: asmuțat2, asumuțat2. 2 Întărâtat. 3 (Fig; d. oameni) Instigat la violență Si: asmuțat2, asumuțat2. 4 (Fig; d. oameni) Incitat la ceartă Si: asmuțat2, asumuțat2. 5 (Fig; d. oameni) Revoltat. 6 (Fig) Excitat.

asmuțit1 sn [At: DA / V: azm~ / Pl: ~uri / E: asmuți] 1-6 Asmuțire (1-6).

asmuța vt [At: ODOBESCU, S. I, 106 / V: azm- / Pzi: asmut / E: ns cf lp ex-mucciare] 1-6 A asmuți (1-6).

asmuți vt [At: ODOBESCU, S. I, 464 / V: azm- / Pzi: asmút și -țesc / E: ns cf lp *ex-mucciare] 1 A îndemna câinii, cu strigăte caracteristice, să atace un om sau un animal Si: a asmuța, a asmute, a asmuța, a asumuța, a sumuța. 2 (Pex) A întărâta câinii. 3 (Fig) A instiga pe cineva la acte violente. 4-5 (Fig) A incita la (ceartă sau) revoltă. 6 (Fig) A excita.

ASMUȚÁ vb. I v. asmuți.

ASMUȚÁ vb. I v. asmuți.

ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec.

ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I.] – Et. nec.

ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la cîini) A îndemna la urmărire, la atac, a întărită prin anumite strigăte. Să asmuțim cîinii pe el. PAS, L. I 16. Asmuții cîinii la dînsa, ca să o sfîșie. ISPIRESCU, L. 384. Pe cerb că-ntîlnea. Arcul că-ntindea, Șoimi că trimetea, Copoi c-asmuțea. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ (Subiectul este altceva sau altcineva decît omul) A stîrni. Porcii înjunghiați asmuțeau cîinii caselor. DELAVRANCEA, la HEM. 2. Fig. (Cu privire la oameni) A stîrni, a ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase împotriva cuiva). Într-o fugă se ducea Și pe turci îi asmuțea. TEODORESCU, P. P. 554. ◊ Refl. reciproc. Copiii de pe drumuri își făcură din ochi, asmuțindu-se asupra gușatului. DELAVRANCEA, T. 122. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. Și-asmuțea gîndul, îl gonea din muche în muche, de p-un plai p-altul. DELAVRANCEA, S. 14. ◊ Refl. Cu moartea domnului trebuiau acum să le renască [boierilor] nădejdile și să se asmuță ale lor nalte rîvniri. ODOBESCU, S. I 106. ♦ (Neobișnuit, cu privire la alimente) A face să fie mai excitant, mai picant. Storci într-un vas zeama parfumată a mai multor lămîi gustoase... [și] ca să-nviezi și să mai asmuți acea smeadă și diafană salce (= sos), răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464. – Variantă: asmuțá, asmúț (ISPIRESCU, L. 302), vb. I.

ASMUȚÁ vb. I. v. asmuți.

ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. Tranz. 1. A îndemna un câine la urmărire, la atac, a-l întărâta prin anumite strigăte. 2. Fig. A stârni, a ațâța, a îndemna pe cineva la acțiuni dușmănoase. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. [Var.: asmuțá vb. I.] – Lat. *assubmotiare.

A ASMUȚÍ asmút tranz. 1) (câini) A îndemna să se năpustească asupra cuiva. 2) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a zădărî; a incita; a stârni; a instiga; a ațâța. /Orig. nec.

asmuțì v. 1. a ațâța câinii; 2. fig. a îndemna la vrajbă, a întărâta. [Lat. AD SUB MUTIRE; v. amuța].

amúț și (vest) sumúț, a v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă

asmuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. și pl. asmútă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASMUȚÍT adj. întărâtat, stârnit. (Câini ~ți.)

ASMUȚIT adj. întărîtat, stîrnit. (Cîini ~.)

ASMUȚÍ vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

arată toate definițiile

Intrare: asmuțit
asmuțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asmuțit
  • asmuțitul
  • asmuțitu‑
  • asmuți
  • asmuțita
plural
  • asmuțiți
  • asmuțiții
  • asmuțite
  • asmuțitele
genitiv-dativ singular
  • asmuțit
  • asmuțitului
  • asmuțite
  • asmuțitei
plural
  • asmuțiți
  • asmuțiților
  • asmuțite
  • asmuțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: asmuți
verb (VT306)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asmuți
  • asmuțire
  • asmuțit
  • asmuțitu‑
  • asmuțind
  • asmuțindu‑
singular plural
  • asmute
  • asmuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asmut
(să)
  • asmut
  • asmuțeam
  • asmuții
  • asmuțisem
a II-a (tu)
  • asmuți
(să)
  • asmuți
  • asmuțeai
  • asmuțiși
  • asmuțiseși
a III-a (el, ea)
  • asmute
(să)
  • asmu
  • asmuțea
  • asmuți
  • asmuțise
plural I (noi)
  • asmuțim
(să)
  • asmuțim
  • asmuțeam
  • asmuțirăm
  • asmuțiserăm
  • asmuțisem
a II-a (voi)
  • asmuțiți
(să)
  • asmuțiți
  • asmuțeați
  • asmuțirăți
  • asmuțiserăți
  • asmuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • asmut
(să)
  • asmu
  • asmuțeau
  • asmuți
  • asmuțiseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asmuța
  • asmuțare
  • asmuțat
  • asmuțatu‑
  • asmuțând
  • asmuțându‑
singular plural
  • asmuță
  • asmuțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asmuț
(să)
  • asmuț
  • asmuțam
  • asmuțai
  • asmuțasem
a II-a (tu)
  • asmuți
(să)
  • asmuți
  • asmuțai
  • asmuțași
  • asmuțaseși
a III-a (el, ea)
  • asmuță
(să)
  • asmuțe
  • asmuța
  • asmuță
  • asmuțase
plural I (noi)
  • asmuțăm
(să)
  • asmuțăm
  • asmuțam
  • asmuțarăm
  • asmuțaserăm
  • asmuțasem
a II-a (voi)
  • asmuțați
(să)
  • asmuțați
  • asmuțați
  • asmuțarăți
  • asmuțaserăți
  • asmuțaseți
a III-a (ei, ele)
  • asmuță
(să)
  • asmuțe
  • asmuțau
  • asmuța
  • asmuțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asmuțit

etimologie:

asmuți asmuța

  • 1. intranzitiv A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stârni îndemna întărâta 4 exemple
    exemple
    • Să asmuțim cîinii pe el. PAS, L. I 16.
      surse: DLRLC
    • Asmuții cîinii la dînsa, ca să o sfîșie. ISPIRESCU, L. 384.
      surse: DLRLC
    • Pe cerb că-ntîlnea. Arcul că-ntindea, Șoimi că trimetea, Copoi c-asmuțea. TEODORESCU, P. P. 66.
      surse: DLRLC
    • Porcii înjunghiați asmuțeau cîinii caselor. DELAVRANCEA, la HEM.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase.
    exemple
    • Într-o fugă se ducea Și pe turci îi asmuțea. TEODORESCU, P. P. 554.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Copiii de pe drumuri își făcură din ochi, asmuțindu-se asupra gușatului. DELAVRANCEA, T. 122.
      surse: DLRLC
  • 3. A îndemna, a stimula la ceva.
    exemple
    • Și-asmuțea gîndul, îl gonea din muche în muche, de p-un plai p-altul. DELAVRANCEA, S. 14.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Cu moartea domnului trebuiau acum să le renască [boierilor] nădejdile și să se asmuță ale lor nalte rîvniri. ODOBESCU, S. I 106.
      surse: DLRLC
    • 3.1. neobișnuit (Cu privire la alimente) A face să fie mai excitant, mai picant.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Storci într-un vas zeama parfumată a mai multor lămîi gustoase... [și] ca să-nviezi și să mai asmuți acea smeadă și diafană salce (= sos), răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464.
        surse: DLRLC

etimologie: