2 intrări

30 de definiții

din care

Explicative DEX

asmuțat2, ~ă a [At: DA / V: azm- / Pl: ~ați, ~e / E: asmuța] 1-6 Asmuțit2 (1-6).

asmuțat1 sn [At: DA / V: azm- / Pl: ~uri / E: asmuța] 1-5 Asmuțire (1-5).

ASMUȚA vb. I v. asmuți.

ASMUȚA vb. I v. asmuți.

ASMUȚA vb. I v. asmuți.

ASMUȚI, asmut, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuța vb. I] – Et. nec.

asmuța vt [At: ODOBESCU, S. I, 106 / V: azm- / Pzi: asmut / E: ns cf lp ex-mucciare] 1-6 A asmuți (1-6).

asmuți vt [At: ODOBESCU, S. I, 464 / V: azm- / Pzi: asmut și -țesc / E: ns cf lp *ex-mucciare] 1 A îndemna câinii, cu strigăte caracteristice, să atace un om sau un animal Si: a asmuța, a asmute, a asmuța, a asumuța, a sumuța. 2 (Pex) A întărâta câinii. 3 (Fig) A instiga pe cineva la acte violente. 4-5 (Fig) A incita la (ceartă sau) revoltă. 6 (Fig) A excita.

asumuțat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: asumuța] 1 Asmuțit2 (1). 2 Întărâtat. 3-4 Asmuțit2 (3-4). 5 (Fig; d. oameni) Revoltat. 6 (Fig) Excitat.

azmuța vt vz asmuța

azmuțat2, ~ă a vz asmuțat2

azmuțat1 sn vz asmuțat1

azmuți vt vz asmuți

ASMUȚA, ASMUȚI (-, -ut) vb. tr. 1 A întărîta cîinii să sară asupra cuiva: îl alungau... asmuțind după el cîini pe ulițele satului (SAD.); asmuți cîinii la dînsa ca s’o sfîșie (ISP.) 2 pr. ext. A întărîta pe cineva împotriva cuiva, a-l îndemna să sară asupra cuiva: cînd am asmuțit băieții de l-a umflat, striga cît putea (CAR.) 3 Fig. A întărîta, a îndemna la vrajbă: ei asmuțase asupra lui Ștefan pe Tătari (ISP.) 4 Fig. A deștepta, a aprinde, a ațîța o poftă, o patimă, etc.: cu moartea Domnului, trebuiau acum... să se asmută ale lor nalte rîvniri (ODOB.) [MUȚA].

ASMUȚARE, ASMUȚIRE sf., ASMUȚAT, ASMUȚIT sbst. Faptul de a asmuța.

ASMUȚI, asmut, vb. IV. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuța vb. I.] – Et. nec.

ASMUȚI, asmut, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la cîini) A îndemna la urmărire, la atac, a întărită prin anumite strigăte. Să asmuțim cîinii pe el. PAS, L. I 16. Asmuții cîinii la dînsa, ca să o sfîșie. ISPIRESCU, L. 384. Pe cerb că-ntîlnea. Arcul că-ntindea, Șoimi că trimetea, Copoi c-asmuțea. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ (Subiectul este altceva sau altcineva decît omul) A stîrni. Porcii înjunghiați asmuțeau cîinii caselor. DELAVRANCEA, la HEM. 2. Fig. (Cu privire la oameni) A stîrni, a ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase împotriva cuiva). Într-o fugă se ducea Și pe turci îi asmuțea. TEODORESCU, P. P. 554. ◊ Refl. reciproc. Copiii de pe drumuri își făcură din ochi, asmuțindu-se asupra gușatului. DELAVRANCEA, T. 122. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. Și-asmuțea gîndul, îl gonea din muche în muche, de p-un plai p-altul. DELAVRANCEA, S. 14. ◊ Refl. Cu moartea domnului trebuiau acum să le renască [boierilor] nădejdile și să se asmuță ale lor nalte rîvniri. ODOBESCU, S. I 106. ♦ (Neobișnuit, cu privire la alimente) A face să fie mai excitant, mai picant. Storci într-un vas zeama parfumată a mai multor lămîi gustoase... [și] ca să-nviezi și să mai asmuți acea smeadă și diafană salce (= sos), răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464. – Variantă: asmuța, asmuț (ISPIRESCU, L. 302), vb. I.

ASMUȚA vb. I. v. asmuți.

ASMUȚI, asmut, vb. IV. Tranz. 1. A îndemna un cîine la urmărire, la atac, a-l întărîta prin anumite strigăte. 2. Fig. A stîrni, a ațîța, a îndemna pe cineva la acțiuni dușmănoase. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. [Var.: asmuța vb. I.] – Lat. *assubmotiare.

A ASMUȚI asmut tranz. 1) (câini) A îndemna să se năpustească asupra cuiva. 2) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a zădărî; a incita; a stârni; a instiga; a ațâța. /Orig. nec.

asmuțì v. 1. a ațâța câinii; 2. fig. a îndemna la vrajbă, a întărâta. [Lat. AD SUB MUTIRE; v. amuța].

amúț și (vest) sumúț, a v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.

asmúț, V. amuț.

Ortografice DOOM

asmuți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmut, 3 sg. asmute, imperf. 1 asmuțeam; conj. prez. 1 sg. să asmut, 3 să asmu; imper. 2 sg. afirm. asmute

asmuți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmut, 3 sg. asmute; conj. prez. 3 să asmu

asmuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmut, 3 sg. asmute, conj. prez. 3 sg. și pl. asmu

asmuț, -ță 3, -țare inf. s.

Etimologice

asmuți (asmuțit, asmuțit), vb.1. a stîrni, a întărîta cîinii. – 2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – Var. a(s)muța, muța, sumuți. Mr. muțare „a suge”. Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăți mai mari. Pentru Șeineanu, Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322 îl identifică cu sumuța și îl derivă de la rut. smutiti. Var. amuța pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Pușcariu, Jb., XI, 110; Pușcariu 86 și 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicația semantismului se bazează pe mișcarea buzelor cînd chemi un cîine, cf. sensul mr.

Sinonime

ASMUȚI vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

ASMUȚI vb. a ațâța, a hărțui, a întărâta, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăti. (~ câinii.)

asmuți vb. v. AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA.

ASMUȚI vb. a ațîța, a hărțui, a întărîtă, a provoca, a stîrni, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăți. (~ cîinii.)

Intrare: asmuțat
asmuțat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asmuțat
  • asmuțatul
  • asmuțatu‑
  • asmuța
  • asmuțata
plural
  • asmuțați
  • asmuțații
  • asmuțate
  • asmuțatele
genitiv-dativ singular
  • asmuțat
  • asmuțatului
  • asmuțate
  • asmuțatei
plural
  • asmuțați
  • asmuțaților
  • asmuțate
  • asmuțatelor
vocativ singular
plural
azmuțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: asmuți
verb (VT306)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asmuți
  • asmuțire
  • asmuțit
  • asmuțitu‑
  • asmuțind
  • asmuțindu‑
singular plural
  • asmute
  • asmuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asmut
(să)
  • asmut
  • asmuțeam
  • asmuții
  • asmuțisem
a II-a (tu)
  • asmuți
(să)
  • asmuți
  • asmuțeai
  • asmuțiși
  • asmuțiseși
a III-a (el, ea)
  • asmute
(să)
  • asmu
  • asmuțea
  • asmuți
  • asmuțise
plural I (noi)
  • asmuțim
(să)
  • asmuțim
  • asmuțeam
  • asmuțirăm
  • asmuțiserăm
  • asmuțisem
a II-a (voi)
  • asmuțiți
(să)
  • asmuțiți
  • asmuțeați
  • asmuțirăți
  • asmuțiserăți
  • asmuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • asmut
(să)
  • asmu
  • asmuțeau
  • asmuți
  • asmuțiseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asmuța
  • asmuțare
  • asmuțat
  • asmuțatu‑
  • asmuțând
  • asmuțându‑
singular plural
  • asmuță
  • asmuțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asmuț
(să)
  • asmuț
  • asmuțam
  • asmuțai
  • asmuțasem
a II-a (tu)
  • asmuți
(să)
  • asmuți
  • asmuțai
  • asmuțași
  • asmuțaseși
a III-a (el, ea)
  • asmuță
(să)
  • asmuțe
  • asmuța
  • asmuță
  • asmuțase
plural I (noi)
  • asmuțăm
(să)
  • asmuțăm
  • asmuțam
  • asmuțarăm
  • asmuțaserăm
  • asmuțasem
a II-a (voi)
  • asmuțați
(să)
  • asmuțați
  • asmuțați
  • asmuțarăți
  • asmuțaserăți
  • asmuțaseți
a III-a (ei, ele)
  • asmuță
(să)
  • asmuțe
  • asmuțau
  • asmuța
  • asmuțaseră
azmuța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
azmuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asmuți, asmutverb

  • 1. intranzitiv A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să asmuțim cîinii pe el. PAS, L. I 16. DLRLC
    • format_quote Asmuții cîinii la dînsa, ca să o sfîșie. ISPIRESCU, L. 384. DLRLC
    • format_quote Pe cerb că-ntîlnea. Arcul că-ntindea, Șoimi că trimetea, Copoi c-asmuțea. TEODORESCU, P. P. 66. DLRLC
    • format_quote Porcii înjunghiați asmuțeau cîinii caselor. DELAVRANCEA, la HEM. DLRLC
  • 2. figurat A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-o fugă se ducea Și pe turci îi asmuțea. TEODORESCU, P. P. 554. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Copiii de pe drumuri își făcură din ochi, asmuțindu-se asupra gușatului. DELAVRANCEA, T. 122. DLRLC
  • 3. A îndemna, a stimula la ceva. DLRLC
    • format_quote Și-asmuțea gîndul, îl gonea din muche în muche, de p-un plai p-altul. DELAVRANCEA, S. 14. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cu moartea domnului trebuiau acum să le renască [boierilor] nădejdile și să se asmuță ale lor nalte rîvniri. ODOBESCU, S. I 106. DLRLC
    • 3.1. neobișnuit (Cu privire la alimente) A face să fie mai excitant, mai picant. DLRLC
      • format_quote Storci într-un vas zeama parfumată a mai multor lămîi gustoase... [și] ca să-nviezi și să mai asmuți acea smeadă și diafană salce (= sos), răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.