opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asemuit, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pl: ~iți, ~e / E: asemui] 1 Asemănător. 2 (Construit cu pp „cu”, rar cu dativul) Care este comparat.

ASEMUIT adj 1 p. ASEMUI 2 Deopotrivă, asemenea cu: o atmosferă grea, ~ă cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților (DLVR.) contr. NEASEMUIT.

ASEMUIT, -Ă, asemuiți, -te, adj. Asemănător cu..., asemenea, identic, la fel. Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, tnecînd casele într-o atmosferă grea, fumurie și împufată, asemuită cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților. DELAVRANCEA, S. 107. Nouă... ne trebuiește la orice rimă cele trei litere finale asemuite între ele. MACEDONSKI, O. IV 32.

ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui.

asemui [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 1852 / Pzi: ~esc / E: a3 + seamă + -ui] 1-2 vtr (Construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A (se) asemăna. [1] 2 vt (Înv) A compara. 3-4 vtr (Rar; construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 vt (Înv; pex) A confunda.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 2 după 2. — Ladislau Strifler

❍ASĂMĂLUI (-luesc)... Mold. = ASEMUI...

❍ASĂMUI... = ASEMUI...

ASEMUI (-uesc) I. vb. tr. A pune alături cu altceva, a asemăna, a compara: nu află alte imagini... decît a-i ~ cu șire lungi de melancolici cocori (ODOB.). II. vb. refl. A se potrivi, a semăna [👉 SEMUI].

ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3- + seamă + suf. -ui.

ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ◊ Refl. pas. Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variantă: semui vb. IV.

SEMUI vb. IV v. asemui.

ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. [Var.: semui vb. IV] – Din a3 + seamă.

A SE ASEMUI mă asemui intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemăna. /a + seamă + suf. ~ui

A ASEMUI ~iesc tranz. 1) A face să se asemuie. 2) A identifica comițând o confuzie; a confunda. ~ pe cineva cu un cunoscut. /a + seamă + suf. ~ui

asemuì v. a asimila, a compara: a-i asemui cu șire lungi de melancolici cocori OD. [Dela seamă cu sufixul ui (cf. prețui)].

asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.

asemuĭésc, asemăluĭésc, V. sămuĭesc.

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, 3 sg. asemuiește, imperf. 1 asemuiam; conj. prez. 1 sg. să asemuiesc, 3 să asemuiască

asemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, imperf. 3 sg. asemuia; conj. prez. 3 să asemuiască

asemui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, imperf. 3 sg. asemuia; conj. prez. 3 sg. și pl. asemuiască

asemui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, conj. asemuiască)

asemuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASEMUI vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.

ASEMUI vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemăna, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) compara, (înv. și reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemăna, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a asemăna, a confunda, a semui. (L-a ~ cu altcineva.)

A se asemui ≠ a (se) deosebi, a se destinge

Intrare: asemuit
asemuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asemuit
  • asemuitul
  • asemuitu‑
  • asemuită
  • asemuita
plural
  • asemuiți
  • asemuiții
  • asemuite
  • asemuitele
genitiv-dativ singular
  • asemuit
  • asemuitului
  • asemuite
  • asemuitei
plural
  • asemuiți
  • asemuiților
  • asemuite
  • asemuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: asemui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemui
  • asemuire
  • asemuit
  • asemuitu‑
  • asemuind
  • asemuindu‑
 singular plural
  • asemuiește
  • asemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemuiesc
 (să)
  • asemuiesc
  • asemuiam
  • asemuii
  • asemuisem
a II-a (tu)
  • asemuiești
 (să)
  • asemuiești
  • asemuiai
  • asemuiși
  • asemuiseși
a III-a (el, ea)
  • asemuiește
 (să)
  • asemuiască
  • asemuia
  • asemui
  • asemuise
plural I (noi)
  • asemuim
 (să)
  • asemuim
  • asemuiam
  • asemuirăm
  • asemuiserăm
  • asemuisem
a II-a (voi)
  • asemuiți
 (să)
  • asemuiți
  • asemuiați
  • asemuirăți
  • asemuiserăți
  • asemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemuiesc
 (să)
  • asemuiască
  • asemuiau
  • asemuiră
  • asemuiseră
verb (V343)
Surse flexiune: NODEX
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemui
  • asemuire
  • asemuit
  • asemuitu‑
  • asemuind
  • asemuindu‑
 singular plural
  • asemuie
  • asemuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemui
 (să)
  • asemui
  • asemuiam
  • asemuii
  • asemuisem
a II-a (tu)
  • asemui
 (să)
  • asemui
  • asemuiai
  • asemuiși
  • asemuiseși
a III-a (el, ea)
  • asemuie
 (să)
  • asemuie
  • asemuia
  • asemui
  • asemuise
plural I (noi)
  • asemuim
 (să)
  • asemuim
  • asemuiam
  • asemuirăm
  • asemuiserăm
  • asemuisem
a II-a (voi)
  • asemuiți
 (să)
  • asemuiți
  • asemuiați
  • asemuirăți
  • asemuiserăți
  • asemuiseți
a III-a (ei, ele)
  • asemuie
 (să)
  • asemuie
  • asemuiau
  • asemuiră
  • asemuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semui
  • semuire
  • semuit
  • semuitu‑
  • semuind
  • semuindu‑
 singular plural
  • semuiește
  • semuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semuiesc
 (să)
  • semuiesc
  • semuiam
  • semuii
  • semuisem
a II-a (tu)
  • semuiești
 (să)
  • semuiești
  • semuiai
  • semuiși
  • semuiseși
a III-a (el, ea)
  • semuiește
 (să)
  • semuiască
  • semuia
  • semui
  • semuise
plural I (noi)
  • semuim
 (să)
  • semuim
  • semuiam
  • semuirăm
  • semuiserăm
  • semuisem
a II-a (voi)
  • semuiți
 (să)
  • semuiți
  • semuiați
  • semuirăți
  • semuiserăți
  • semuiseți
a III-a (ei, ele)
  • semuiesc
 (să)
  • semuiască
  • semuiau
  • semuiră
  • semuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asemuit, asemuităadjectiv

  • 1. Asemănător cu..., la fel. DLRLC
    sinonime: asemenea identic
    • format_quote Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea, fumurie și împufată, asemuită cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților. DELAVRANCEA, S. 107. DLRLC
    • format_quote Nouă... ne trebuiește la orice rimă cele trei litere finale asemuite între ele. MACEDONSKI, O. IV 32. DLRLC

asemui, asemuiescverb

  • 1. A (se) asemăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asemăna compara semăna antonime: deosebi distinge
    • format_quote Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. DLRLC
    • format_quote De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. DLRLC
    • format_quote [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Confunda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: confunda
      • format_quote S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132. DLRLC
etimologie:
  • A + seamă + sufix -ui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.