ASEMUIT, -Ă, asemuiți, -te, adj. Asemănător cu..., asemenea, identic, la fel. Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, tnecînd casele într-o atmosferă grea, fumurie și împufată, asemuită cu aburii ce plutesc alene pe deasupra bălților. DELAVRANCEA, S. 107. Nouă... ne trebuiește la orice rimă cele trei litere finale asemuite între ele. MACEDONSKI, O. IV 32.