ársa sf [At: DA ms / Pl: ? / E: nct] (Trs; îlav) Cu ~ Cu ridicata.

árs¹ sn [At: CORESI, PS. 46 / Pl: ~uri, -e / E: arde] 1 Distrugere prin foc. 2 Incendiere. 3 (Rar) Defectare a unui aparat electric. 4 Consumare. 5 Incinerare. 6 Însemnare cu fierul înroșit în foc. 7 Încălzire cu combustibil. 8 (Înv; șîs -ul soarelui) Dogorire. 9 Strălucire. 10 Consumare de combustibil pentru a produce lumină. 11 Pârlire. 12 înnegrire. 13 Bronzare excesivă. 14 Stricare din cauza expunerii la foc. 15 Cauterizare. 16 Dezinfectare. 17 Distrugere printr-o reacție chimică. 18 Expunere la foc în procesul de fabricare. 19 Opărire. 20 Șfichiuire. 21 Lovire. 22 Expunere la acțiunea focului. 23 (Iuz, lpl) Jertfire Cf ardere de tot.

ars², -ă [At: CORESI, PS. 352 / Pl: ~rși, -e / E: arde] 1 a (D. obiecte, orașe etc.) Distrus de foc. 2 a (Cdpț „de” care indică focul) Pârlit. 3 a (Cdpț poziția „de” care indică fulgerele) Fulgerat. 4-5 smf a (Ființă) care are arsuri sau care a murit într- un incendiu. 6 a (D. diferite obiecte, ace, cuțite) Care a fost trecut prin foc pentru dezinfectare. 7 a (Înv, fig) Pur Cf lămurit. 8 a Incendiat. 9 a Fierbinte. 10 a (D. curentul electric, lemne, gaze etc) Consumat. 11 a Incinerat. 12 a (D. animale) înfierat. 13 a Întărit prin foc. 14 a (Îs) Oțel - Oțel care prin supraîncălzire a devenit sfărâmicios. 15 a Înnegrit. 16 a Bronzat excesiv. 17 a (D. piele, buze etc.) Crăpat de vânt, de ger. 18 a (D. răni) Cauterizat. 19 a Supus acțiunii focului. 20 a (D. becuri, siguranțe) Stricat de un curent electric prea puternic. 21 a (Spc; d. obiecte de lemn) Pirogravat. 22 a Distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. 23 a (D. oameni) Torturat cu foc sau cu obiecte incandescente. 24 a (D. gură, gât) Care are senzația de uscăciune, de arsură din pricina setei. 25 a (D. mâncare) Care s-a stricat pentru că a stat prea mult la foc. 26 a Pârjolit de secetă. 27-28 a (Îe) A sări (sau a striga ca) ~ A reacționa instantaneu (sau a țipa). 29 a (Îe) A trece ca ~ A trece repede, ca fulgerul Cf glonț, pușcă. 30 a (îe) A mirosi a ~ A avea un miros specific materiilor arse. 31a (Gmț; îe) A mirosi a creier ~ Atmosfera denotă o intensă activitate intelectuală. 32 a (Fig; mai ales d. inimă și suflet) Zdrobit. 33 a (Fig; d. obraji) Ofilit. 34 a (Fig; d. limbă) încărcat. 35 a (Fig; pop; îs) Bătrânețe -ă Bătrânețe tristă. 36 a (Îs) Fier - Fier înroșit în foc. 37 a (Îe) A-i trece (sau a-i da) un fier ~ prin inimă A-i pricinui cuiva pe nepregătite o mare durere, o mare spaimă.

arșá sf vz harșa

árșă sf [At: ȘEZ. II, 126 / V: arși / Pl: -se / E: nct] (Mol; îf arșî) Bici cu pleasnă.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare. ♦ Fript (cu aburi sau cu apă fierbinte). 2. (Adesea fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc). 3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare. 2. (Adesea fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc.). 3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. E liniște pe dealuri Ca-ntr-o mînăstire arsă. COȘBUC, P. 1 222. Fără de a zice o vorbă, el apucă pe Făt-Frumos și-l azvîrli în nourii cei negri și plini de furtună ai cerului... Ars de fulgere – nu căzu din el decît o mînă de cenușă. EMINESCU, N. 15. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. Un mutilat cu obrazul ars... se sprijină de mine. SAHIA, N. 20. ♦ Care a fost expus la acțiunea focului (cu un scop anumit). Cărămizi arse. ◊ Zahăr ars v. z a h ă r. ♦ Stricat de un foc prea iute. În loc să facă bucatele bune și potrivite... le-a făcut afumate, arse și sleite. CREANGĂ, P. 292. ♦ (Despre un obiect de lemn, de metal etc.) Pe care s-au trasat, cu un instrument încălzit, anumite linii ori s-au gravat motive decorative; pirogravat. ♦ Înnegrit (de foc și. fum). ◊ (Substantivat) Scurto-groaso, Und’te duci? – Arso-n fund. De ce mă-ntrebi? (Căldarea și donița). TEODORESCU, P. P. 218. ♦ Înnegrit (de soare, de vînt); pîrlit, bronzat. Omul... ridică... ochii, albi și crînceni, în obrazul ars de soare, negru în umbra serii. DUMITRIU, N. 234. Era o zi de caldă primăvară... prin geam căzură rasele de soare Pe chipul ars al fetei de la țară. D. BOTEZ, în POEZ. N. 76. ♦ Decolorat (de soare, de vînt). Un păr ars de soare, des... îi făcea umbră frunții și ochilor. SADOVEANU, N. F. 54. 2. Fript. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede, sub impulsul surprinderii sau al spaimei. Hamură sări ars din pat. SADOVEANU, O. I 501. Da ce-i acolo? strigă baba... Nurorile atunci sar arse în picioare, și cele mari încep a tremura ca varga, de frică. CREANGĂ, P. 11. 3. Ofilit, uscat. La dreapta și la stînga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. SADOVEANU, O. I 366. Vîntul iar se curmase, pădurea pe margini stătea încremenită, arsă. GÎRLEANU, L. 30. ◊ Fig. (Despre obraz, buze etc.) O lacrimă stingheră se scurse din ochiul uscat al Surei. Simon își lipi portocala de obraz, înviorîndu-se. Spuse și el încet, cu buzele arse: «Tata ciștigă». SAHIA, N. 106. De lacrimi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Da mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. 4. Fig. (Mai ales despre inimă sau suflet) Zdrobit, pustiit. Arsă mi-i inima, risipite gîndurile... SADOVEANU, O. I 518. Ionel mergea Negru și sfărmat, Ars de supărat. COȘBUC, P. II 162. Și pe noi să ne lași tocma acum, străini, cu inima arsă și fără nici un sprijin? CREANGĂ, P. 79. Cine-a scornit doina Arsă i-a fost inima, Ca și mie acuma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. Inima mi-i friptă, arsă După cel ce-i dus de-acasă, Inima mi-i arsă scrum După cel ce-i dus la drum. SEVASTOS, C. 79. ♦ (Neobișnuit, despre bătrînețe) Trist, întunecat; adînc. El, din dalbe Tinerețe, Pîn’la arse Bătrînețe, Fiu dintr-însul n-a făcut. TEODORESCU, P. P. 616. 5. Fig. Arzător, fierbinte. ◊ Expr. A-i trece sau a-i da (cuiva) un fier ars prin inimă = a simți dintr-o dată o mare tulburare sufletească. Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă. ISPIRESCU, L. 92.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ♦ Stricat prin expunere prea îndelungată la acțiunea focului. Friptură arsă. ♦ Care a fost expus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre obiecte) Pe care s-au trasat, cu un instrument încălzit, linii, desene etc. ♦ Înnegrit de foc, de fum etc.; pârlit, bronzat. 2. Fript. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere sau de spaimă). 3. (Adesea fig.) Ofilit, uscat. 4. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, pustiit. ♦ Fierbinte, arzător. Ea șoptește vorbe arse (EMINESCU). ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier ars prin inimă = a simți deodată o mare tulburare sufletească. – V. arde.

ARS adj. v. dogorit.

ARS s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

ÁRSE s. pl. v. dar, holocaust, jertfă, ofrandă, prinos, sacrificiu.

ÎNTREG-DE-ÁRS s. v. holocaust.

ars a. 1. trecut sau nimicit prin foc: casă arsă; 2. prea încălzit, prea înnegrit de căldură: fața arsă; 3. fig. nenorocit, dezolat: inimă arsă.

rachiu n. alcool combinat cu apă, se face din vin sau bucate, din prune ori cireșe, etc.: rachiul se numește în Mold. holercă, iar în Tr. palincă și vin-ars; varietăți: basamac, boștină sau prăștină, țuică. [Turc. RAKI].

ars, -ă adj. Nimicit de foc. Pîrlit de soare. Fig. Întristat, dezolat, fript: inimă arsă. Miroase a ars, miroase a lucru ars orĭ pîrlit, a incendiŭ. S. f. Vechĭ. Olocaust. Cu arsa (Trans. Rar), cu toptanu. A sări arsa, a sări grabnic (la auzu uneĭ veștĭ).

arșá, V. harșa.

2) arz, ars, a árde, V. ard.

harșá și arșá f. (turc. hașa, d. ar. ghašiĭe). Vechĭ. Cĭoltar, șabracă, postav ornat care acopere șaŭa.

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.