13 definiții pentru cioltar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioltar sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 209 / V: ciortan, ciul~, (înv, pbl greșeală) sol~ / Pl: ~e / E: tc çoltar cf bg чултар, srb coltar, mg cso(l)tár, pn czoldar] (Reg) 1 Țesătură împodobită cu cusături care era pusă sub șaua calului Si: (reg) abai, harșa, ibânci, șabracă, țol, valtrap. 2 Covor țărănesc țesut care se pune pe perete Cf scoarță, chilim. 3 Scurteică (1).

CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari.

CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Înv. și pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa. – Din tc. çultari.

CIOLTÁR, cioltare, s. n. (Învechit și regional) Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se punea pe spinarea calului, sub șa; valtrap. Venea restul alaiului... cei doisprezece cai domnești, împodobiți cu cioltare (valtrape) de fir. FILIMON, 313. Apoi Voica ce-mi făcea?... Punea șa moldovenească... Dar cioltarul de pe cal, Aur și mărgăritar, Plătea șapte pungi de bani. PĂSCULESCU, L. P. 241. Un cal... Cu cioltar de fir, Ciucuri d-ibrișim. TEODORESCU, P. P. 45.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cioltár (înv., pop.) s. n., pl. cioltáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOLTÁR s. șabracă, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cioltár (cioltáre), s. n.1. Pătură care se pune pe cal. – 2. Covor. Tc. çoltar (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131); cf. bg. čultar, sb. čoltar, mag. csoltár, pol. czoldar.

CIOLTÁR ~e n. înv. Bucată de postav împodobită cu cusături, care se punea pe spinarea calului sub șa; valtrap. /<turc. çultari


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cioltár, cioltáre, s.n. (înv. și fam.) 1. pătură înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub șa; abai, harșá, șabracă, ilânci, țol, valtrap. 2. covor țărănesc de perete; scoarță, chilim. 3. scurteică, cațaveică, scurtă.

cioltar n. pătură împodobită de cal: cu cioltar de fir POP. [Turc. ČOLTAR].

cĭoltár n., pl. e (turc. čoltar, čultar, čuldar, d. čul, cergă de învălit calu; sîrb. čoltar, ung. csoltár, pol. czoldar. V. țol). Vechĭ. Șabracă, arșa.

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.

cioltár s. n., pl. cioltáre

CIOLTAR s. șabracă, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)

Intrare: cioltar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioltar
  • cioltarul
  • cioltaru‑
plural
  • cioltare
  • cioltarele
genitiv-dativ singular
  • cioltar
  • cioltarului
plural
  • cioltare
  • cioltarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)