șabracă sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 451 / Pl: ~ace, (rar) șăbrăci / E: ger Schabracke] (Îvr) Învelitoare, de obicei împodobită, care se pune pe spatele calului, sub șa³ (1) Si: (reg) abai, cioltar (1), harșa.

ȘABRACĂ s.f. Pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. [< fr. chabraque, cf. germ. Schabracke].

ȘABRACĂ s. f. pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. (< germ. Schabracke, fr. chabraque)

*șabrácă f., pl. e și ăcĭ (fr. schabraque și cha-, germ. schabracke, ung. csáprág, pol. czaprak, rus. ča-, d. turc. çaprak, din çapraz, ceapraz). Îmbrăcămîntu de paradă al șeleĭ (valtrap, cĭoltar, arșa). V. teltie.

brache^[1] sf vz șabracă

șabracă (înv.) (desp. șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabracei; pl. șabrace

șabracă (înv.) (șa-bra-) s. f., g.-d. art. șabracei; pl. șabrace

șabracă s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. șabracei; pl. șabrace

ȘABRACĂ s. cioltar, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)

ȘABRACĂ s. cioltar, valtrap, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)