VALTRAP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap.

valtrap sn [At: BULETIN, F. (1843), 418¹/27 / V: (înv) ~ldr~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: rs вальтрап, cf ger Waltrappe, Waldrappe] 1 Învelitoare, de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spatele calului (sub șa³) Si: abai, cioltar (1), harșa, ibâncă, pocladă, șabracă, țol². 2 (Înv) Ghetră (1).

valtrap s.n. Pătură, învelitoare, de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spatele calului, sub șa; cioltar. • pl. -uri, (înv.) -e. și valdrap s.n. /<rus. вальтрап, germ. Waltrappe, Waldrappe.

VALTRAP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap.

VALTRAP, valtrapuri, s. n. Pătură de postav sau de alt material, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului sub șa; cioltar. În sania de piață, cu valtrap și cu zurgălăi, cu cai purtînd tuiuri roșii în frunte... veneau cei patru Bălcești. CAMIL PETRESCU, O. I 500 Ridică valtrapurile din spinarea calului. ARDELEANU, D. 277. Dricul intra în curte, înhămat cu șase cai... cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. MACEDONSKI, O. III 98. – Variantă: valdrap (CARAGIALE, O. I 375) s. n.

valtrap n. cioltar de cavalerie ușoară. [Rus. VALTRAPŬ (din nemț. Waltrappe).

valtráp n., pl. urĭ (rus. valĭtráp, d. germ. waltrappe). Șabracă, îmbrăcămintea de paradă a șeleĭ în armată. – Odinioară cĭoltar și arșa.

valdrap sn vz valtrap

valdrap s. n. v. valtrap.

valdrap n. cioltar: un valdrap de mătase cusut numai cu fireturi CAR. [V. valtrap].

valtrap s. n., pl. valtrapuri

valtrap s. n. pl. valtrapuri

valtrap s. n., pl. valtrapuri

VALTRAP s. cioltar, șabracă, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibâncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)

VALTRAP s. v. ghetră.

VALTRAP s. cioltar, șabracă, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibîncă, japiu, pocladă, pocrovăț, (înv.) abai. (~ se pune sub șaua calului.)

valtrap s. v. GHETRĂ.

valtrap (-puri), s. n. – Pătură mare care se pune sub șaua calului. Germ. Waltrape, prin intermediul rus. valĭtrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).