3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aromát1 sn [At: CORESI, ap. MURNU, Gr. 7 / A și: (înv) aromat / V: sf / Pl: ~e / E: vsl аромато, fr aromate] 1 (Rar) sn Mirodenie. 2 (Înv) sn Cuișoare.

aromat2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: aroma] 1 a Care conține arome (4). 2 a Care are aromă (1) Si: aromatic, binemirositor, parfumat. 3 sf (Înv) O băutură aromată.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos.Cf. fr. aromate.

AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – V. aroma.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă. Ceai aromat.Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. ◊ (Poetic) Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Mai ales la pl.) Substanță vegetală răspînditoare de aromă, care se întrebuințează la parfumat, la gătit etc.; mirodenie. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.

AROMÁT1, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate (< gr.).

AROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].

AROMÁT2, -Ă adj. cu aromă. (< aromă)

AROMÁT1 s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)

AROMÁT1 ~tă (~ți, ~te) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. ~at

AROMÁT2 ~te n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /<sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromate

aromat n. substanță vegetală cu miros plăcut și pătrunzător (ca balsamul, tămâia, scorțișoara), întrebuințată ca parfum, medicament și condiment.

aromát n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.

aroma vt [At: DA / Pzi: ~mez / E: gr ἀρωμα] 1-10 Aromi (1-10).

aromí [At: MOXA, 347/5 / V: (înv) arumi / Pzi: ~mesc / E: gr ἄρωμα] 1 vt (Înv) A afuma pe cineva cu mirodenii Vz tămâia. 2 vt (Pex) A ameți prin miros îmbătător. vt (C.i. somnul) A ațipi. 4 vt (înv; pex) A amăgi. 5 vt (Pop) A zăpăci pe cineva. 6 vi A pierde șirurile gândurilor prin adormire. 7 vi A fi cuprins de un somn lin. 8 vi A adormi puțin. 9-10 vtr (Fig) A liniști.

AROMÁ vb. I v. aromi.

arată toate definițiile

Intrare: aromat (adj.)
aromat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromat
  • aromatul
  • aromatu‑
  • aroma
  • aromata
plural
  • aromați
  • aromații
  • aromate
  • aromatele
genitiv-dativ singular
  • aromat
  • aromatului
  • aromate
  • aromatei
plural
  • aromați
  • aromaților
  • aromate
  • aromatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromat (s.n.)
aromat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromat
  • aromatul
  • aromatu‑
plural
  • aromate
  • aromatele
genitiv-dativ singular
  • aromat
  • aromatului
plural
  • aromate
  • aromatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aromi
  • aromire
  • aromit
  • aromitu‑
  • aromind
  • aromindu‑
singular plural
  • aromește
  • aromiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aromesc
(să)
  • aromesc
  • aromeam
  • aromii
  • aromisem
a II-a (tu)
  • aromești
(să)
  • aromești
  • aromeai
  • aromiși
  • aromiseși
a III-a (el, ea)
  • aromește
(să)
  • aromească
  • aromea
  • aromi
  • aromise
plural I (noi)
  • aromim
(să)
  • aromim
  • aromeam
  • aromirăm
  • aromiserăm
  • aromisem
a II-a (voi)
  • aromiți
(să)
  • aromiți
  • aromeați
  • aromirăți
  • aromiserăți
  • aromiseți
a III-a (ei, ele)
  • aromesc
(să)
  • aromească
  • aromeau
  • aromi
  • aromiseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aroma
  • aromare
  • aromat
  • aromatu‑
  • aromând
  • aromându‑
singular plural
  • aromea
  • aromați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aromez
(să)
  • aromez
  • aromam
  • aromai
  • aromasem
a II-a (tu)
  • aromezi
(să)
  • aromezi
  • aromai
  • aromași
  • aromaseși
a III-a (el, ea)
  • aromea
(să)
  • aromeze
  • aroma
  • aromă
  • aromase
plural I (noi)
  • aromăm
(să)
  • aromăm
  • aromam
  • aromarăm
  • aromaserăm
  • aromasem
a II-a (voi)
  • aromați
(să)
  • aromați
  • aromați
  • aromarăți
  • aromaserăți
  • aromaseți
a III-a (ei, ele)
  • aromea
(să)
  • aromeze
  • aromau
  • aroma
  • aromaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aromat (adj.)

  • 1. Care are aromă, cu aromă; parfumat.
    exemple
    • Ceai aromat.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46.
      surse: DLRLC
    • poetic Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141.
      surse: DLRLC
    • Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aroma
    surse: DEX '09 MDN '00

aromat (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99.
      surse: DLRLC

etimologie:

aromi aroma

  • 1. intranzitiv A fi cuprins de un somn ușor (și scurt).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ațipi dormita 3 exemple
    exemple
    • Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59.
      surse: DLRLC
    • După ce-mi umbla După ce-mi vîna. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490.
      surse: DLRLC
    • figurat Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A ameți cu un miros îmbătător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412.
      surse: DLRLC
    • Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24.
      surse: DLRLC

etimologie: