3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos.Cf. fr. aromate.

AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – V. aroma.

aromát1 sn [At: CORESI, ap. MURNU, Gr. 7 / A și: (înv) aromat / V: sf / Pl: ~e / E: vsl аромато, fr aromate] 1 (Rar) sn Mirodenie. 2 (Înv) sn Cuișoare.

aromat2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: aroma] 1 a Care conține arome (4). 2 a Care are aromă (1) Si: aromatic, binemirositor, parfumat. 3 sf (Înv) O băutură aromată.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.

AROMÁT1, aromate, s. n. (Mai ales la pl.) Substanță vegetală răspînditoare de aromă, care se întrebuințează la parfumat, la gătit etc.; mirodenie. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă. Ceai aromat.Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. ◊ (Poetic) Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25.

AROMÁT1, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate (< gr.).

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.

AROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].

AROMÁT2, -Ă adj. cu aromă. (< aromă)

AROMÁT1 s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)

AROMÁT2 ~te n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /<sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromate

AROMÁT1 ~tă (~ți, ~te) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. ~at

aromat n. substanță vegetală cu miros plăcut și pătrunzător (ca balsamul, tămâia, scorțișoara), întrebuințată ca parfum, medicament și condiment.

aromát n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.

AROMÁ vb. I v. aromi.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. (Rar) Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec.

aroma vt [At: DA / Pzi: ~mez / E: gr ἀρωμα] 1-10 Aromi (1-10).

aromí [At: MOXA, 347/5 / V: (înv) arumi / Pzi: ~mesc / E: gr ἄρωμα] 1 vt (Înv) A afuma pe cineva cu mirodenii Vz tămâia. 2 vt (Pex) A ameți prin miros îmbătător. vt (C.i. somnul) A ațipi. 4 vt (înv; pex) A amăgi. 5 vt (Pop) A zăpăci pe cineva. 6 vi A pierde șirurile gândurilor prin adormire. 7 vi A fi cuprins de un somn lin. 8 vi A adormi puțin. 9-10 vtr (Fig) A liniști.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor, superficial; a dormita; a ațipi. 2. Tranz. A ameți cu un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I] – Et. nec.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn lin, plăcut, a fi pe jumătate adormit; a ațipi, a dormita. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. După ce-mi umbla După ce-mi vina. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. ◊ Fig. Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. 2. Tranz. A ameți prin miros îmbătător. Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. (Atestat în forma aroma) Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. – Variantă: (învechit) aromá, aromez, vb. I.

AROMÍ, aromesc, vb. IV. 1. Intranz. A fi cuprins de un somn ușor și plăcut; a ațipi; a dormita. 2. Tranz. A ameți printr-un miros îmbătător. 3. Tranz. Fig. A potoli, a liniști. [Var.: (înv.) aromá vb. I]

A AROMÍ ~ésc 1. tranz. A fi cuprins de un somn ușor; a ațipi. 2. intranz. 1) (ființe) A ameți cu un miros puternic. 2) fig. (ființe) A face să ajungă la o stare de liniște; a liniști; a ogoi; a potoli; a calma. /Din aromă

aromì v. (transitiv) 1. a ameți prin miros îmbătător: florile m’au aromit și somn greu am adormit POP.; 2. (intransitiv) a adormi ușor, a ațipi. [Dela aromă, mirodenie; primitiv: a afuma cu mirodenii, sens încă conservat de Mold. aromit].

aromésc v. tr. (poate înrudit cu aromă). Vest. Adorm puțin: o aromise somnu (CL. 1910,316). Fig. Seduc, înșel. V. intr. Ațipesc visînd. – La Moxa arumesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aromat1 adj. m., pl. aromați; f. aromată, pl. aromate

aromát adj. m., pl. aromáți; f. sg. aromátă, pl. aromáte

aromi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromesc, imperf. 3 sg. aromea; conj. prez. 3 să aromească

aromí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aromésc, imperf. 3 sg. aromeá; conj. prez. 3 sg. și pl. aromeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AROMAT adj. aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (Flori ~.)

AROMAT s. (mai ales la pl.) condiment, ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv.) băcănii (pl.) miroase (pl.), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ~.)

AROMÍ vb. v. ademeni, adormi, amăgi, atrage, ațipi, dormita, ispiti, încânta, înșela, minți, momi, moțăi, păcăli, picoti, piroti, rosti, purta, seduce, tenta, trișa.

aromi vb. v. ADEMENI. ADORMI. AMĂGI. ATRAGE. AȚIPI. DORMITA. ISPITI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. MOȚĂI. PĂCĂLI. PICOTI. PIROTI. PROSTI. PURTA. SEDUCE. TENTA. TRIȘA.

Intrare: aromat (adj.)
aromat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromat
  • aromatul
  • aromatu‑
  • aroma
  • aromata
plural
  • aromați
  • aromații
  • aromate
  • aromatele
genitiv-dativ singular
  • aromat
  • aromatului
  • aromate
  • aromatei
plural
  • aromați
  • aromaților
  • aromate
  • aromatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromat (s.n.)
aromat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromat
  • aromatul
  • aromatu‑
plural
  • aromate
  • aromatele
genitiv-dativ singular
  • aromat
  • aromatului
plural
  • aromate
  • aromatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aromi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aromi
  • aromire
  • aromit
  • aromitu‑
  • aromind
  • aromindu‑
singular plural
  • aromește
  • aromiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aromesc
(să)
  • aromesc
  • aromeam
  • aromii
  • aromisem
a II-a (tu)
  • aromești
(să)
  • aromești
  • aromeai
  • aromiși
  • aromiseși
a III-a (el, ea)
  • aromește
(să)
  • aromească
  • aromea
  • aromi
  • aromise
plural I (noi)
  • aromim
(să)
  • aromim
  • aromeam
  • aromirăm
  • aromiserăm
  • aromisem
a II-a (voi)
  • aromiți
(să)
  • aromiți
  • aromeați
  • aromirăți
  • aromiserăți
  • aromiseți
a III-a (ei, ele)
  • aromesc
(să)
  • aromească
  • aromeau
  • aromi
  • aromiseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aroma
  • aromare
  • aromat
  • aromatu‑
  • aromând
  • aromându‑
singular plural
  • aromea
  • aromați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aromez
(să)
  • aromez
  • aromam
  • aromai
  • aromasem
a II-a (tu)
  • aromezi
(să)
  • aromezi
  • aromai
  • aromași
  • aromaseși
a III-a (el, ea)
  • aromea
(să)
  • aromeze
  • aroma
  • aromă
  • aromase
plural I (noi)
  • aromăm
(să)
  • aromăm
  • aromam
  • aromarăm
  • aromaserăm
  • aromasem
a II-a (voi)
  • aromați
(să)
  • aromați
  • aromați
  • aromarăți
  • aromaserăți
  • aromaseți
a III-a (ei, ele)
  • aromea
(să)
  • aromeze
  • aromau
  • aroma
  • aromaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aromat, aromaadjectiv

  • 1. Care are aromă, cu aromă; parfumat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ceai aromat. DLRLC
    • format_quote Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. DLRLC
    • format_quote poetic Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. DLRLC
    • format_quote Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25. DLRLC
etimologie:
  • vezi aroma DEX '09 MDN '00

aromat, aromatesubstantiv neutru

  • 1. rar Condiment, mirodenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia cu cărbuni în care ardeau aromate. SADOVEANU, D. P. 99. DLRLC
etimologie:

aromi, aromescverb

  • 1. intranzitiv A fi cuprins de un somn ușor (și scurt). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. DLRLC
    • format_quote După ce-mi umbla După ce-mi vîna. Soare scăpăta... Voinic aromea, Frîul că slăbea, Pe cal Adormea, Greu somn Că-l fura. TEODORESCU, P. P. 490. DLRLC
    • format_quote figurat Aerul plin de răcoare, umbra ce le-ncoronează Dragi îmi fac ale lor țărmuri tainice jur-împrejur, Și precum copilu-adoarme cînd dulci cîntece vibrează, Sufletul meu aromește la al apelor murmur. MACEDONSKI, O. I 237. DLRLC
  • 2. tranzitiv A ameți cu un miros îmbătător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rozmarine, Calofire, Cum m-ai aromit Și m-ai adormit! TEODORESCU, P. P. 412. DLRLC
    • format_quote Ici pe iarbă m-am lungit, Florile m-au aromit Și somn greu am adormit. TEODORESCU, P. P. 683. DLRLC
  • 3. tranzitiv rar Calma, liniști, ogoi, potoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Te plîng, iubită maică! Te plîng, o scump părinte, Cu lacrămile-acuma durerea-mi aromez. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.