2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arababúra și (ob.) harababúra adv. (ngr. allabábulla, d. ven. alababalá, arababura. Cp. și cu turc. alağa bulağa, amestecătură de colorĭ). Fam. Alandala, fără ordine, talmeș-balmeș. S. f., pl. ĭ. Mare amestecătură: ce arababură! – În Cov. și bar-. În Ĭal. brambura, adandala, vraiște. În Trans. (Hațeg) bámbura: a bate bambura, a umbla haĭmana. V. hălămujdíe.

arababúră sf vz harababură

harababu sf [At: POLIZU / V: ar~ / Pl: ~ri / E: tc anababulă] (Pfm) 1 Dezordine. 2 Învălmășeală. 3 Încurcătură. 4 Gălăgie. 5 Scandal.

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

ARABABÚRĂ s. f. v. harababură.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla.

ARABABÚRĂ s. f. V. harababură.

HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală (însoțite de zgomot), scandal. (Atestat în forma arababură) În circiumă e arababură mare. DELAVRANCEA, S. 6. Intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 350. – Variantă: arababúră s. f.

HARABABÚRĂ ~i f. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<ngr. allabábulla

arababură f. 1. amestecătură, claie peste grămadă; 2. fig. încurcătură. [Gr. mod. ALABABULA = venețian alababala, întrún mod confuz, termen de origină onomatopeică].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri

harababúră s. f., g.-d. art. harababúrii; pl. harababúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

harababu s. v. DEBANDADĂ. DERANJ. DEZORDINE. DEZORGANIZARE. HAOS. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arababúră s. f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα și ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creație expresivă, comună și altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu același sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri.

Intrare: arababura
arababura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: harababură
harababură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harababu
  • harababura
plural
  • harababuri
  • harababurile
genitiv-dativ singular
  • harababuri
  • harababurii
plural
  • harababuri
  • harababurilor
vocativ singular
plural
arababură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arababu
  • arababura
plural
  • arababuri
  • arababurile
genitiv-dativ singular
  • arababuri
  • arababurii
plural
  • arababuri
  • arababurilor
vocativ singular
plural

harababură arababură

etimologie: