arababúra și (ob.) harababúra adv. (ngr. allabábulla, d. ven. alababalá, arababura. Cp. și cu turc. alağa bulağa, amestecătură de colorĭ). Fam. Alandala, fără ordine, talmeș-balmeș. S. f., pl. ĭ. Mare amestecătură: ce arababură! – În Cov. și bar-. În Ĭal. brambura, adandala, vraiște. În Trans. (Hațeg) bámbura: a bate bambura, a umbla haĭmana. V. hălămujdíe.

brambura adv. (fam.; mai ales după vb. de mișcare) 1 Fără rost, fără căpătîi. Ce umbli brambura? (CAM.). 2 De-a valma, în dezordine. A pus lucrurile brambura. • /cf. germ. bramarbasieren „a se lăuda”.

brámbura V. arababura.