HARABABURĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală (însoțite de zgomot), scandal. (Atestat în forma arababură) În circiumă e arababură mare. DELAVRANCEA, S. 6. Intră în casă și văzu o arababură de nu-i mai da nimeni de căpătîi. ISPIRESCU, L. 350. – Variantă: arababură s. f.