3 intrări
Articole pe această temă:
32 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a apune și rezultatul ei. – V. apune.
APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a apune și rezultatul ei. – V. apune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apunere sf [At: P. MAIOR, IST. 79/7 / Pl: ~ri / E: apune] 1 (D. astre, în special despre soare) Asfințit1. 2 (Îvr; fig) Defăimare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a apune; apus, asfințit. Painjenișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un ceri rumenit de apunerea soarelui. EMINESCU, N. 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APÚNERE, apuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a apune; apus, asfințit.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
apunere f. 1. trecerea sub orizont (a stelelor); 2. fig. disparițiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apúnere f. Acțiunea de a apune (o dată, nu obișnuit).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. Intranz. (Despre aștri) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ♦ Fig. A-și pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; în expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-și pierde poziția, faima; a decădea. – Lat. apponere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
apúne vi [At: (a. 1669), ap. GCR I, 184/30 / Pzi: apún / E: ml appone, -ere] 1 (D. aștri) A dispărea sub orizont Si: a asfinți, (pop) a scăpăta. 2 (Îc) Soare- Vest. 3 (Îae) Occident. 4 (Fam; îe) A-i – steaua A decădea. 5 (Înv; îae) A muri. 6 (Înv; d. ochi) A orbi. 7 (Fig) A pieri. 8 (Fig; pex) A-și pierde strălucirea, faima etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APÚNE, apún, vb. III. Intranz. (Despre soare, lună, stele, în opoziție cu răsări) 1. A înclina spre apus, a dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. În fața noastră soarele apune, valea se umple de umbră. VLAHUȚĂ, 0. A. 426. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune. EMINESCU, O. I 148. Cine are dor pe lume Știe luna cînd apune. ȘEZ. III 60. 2. Fig. A fi în declin, a decădea; a dispărea, a pieri; (despre oameni) a muri. De voi apune, Una doar mă rog: Fulger să-ncunune Creștetu-mi cu foc. BENIUC, V. 58. Tudor Vladimirescu... apusese între Golești și Tîrgoviște, în zarea însîngerată a trădării. GALACTION, O. I 275. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a i se termina epoca de glorie, a decădea; a pieri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APÚNE, apún, vb. III. Intranz. 1. (Despre soare, lună, stele; la pers. 3) A dispărea sub orizont; a asfinți, a scăpăta. ◊ Expr. A-i apune (cuiva) steaua = a decădea. 2. Fig. A fi în declin, a pieri; a muri. – Lat. apponere.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A APÚNE pers. 3 apúne intranz. 1) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinți; a coborî; a scăpăta. 2) fig. A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a decădea; a degenera; a regresa. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viața; a muri; a deceda; a răposa; a se sfârși. /<lat. apponere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apune v. 1. a trece sub orizont (de soare); 2. fig. a scădea, a dispare treptat: ca un astru el apune EM. și anii mei tineri apun în mormânt BOL. [Lat. APPONERE, a pune jos (acest sens și în macedo-română), specializat la apunerea sau disparițiunea astrelor].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
soare-apune n. apus: a cutreera țara dela soare-răsare la soare-apune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
apún, apús, a apúne v. intr. (lat. appónere; it. apporre, pv. apondre, vsp. aponer, pg. appôr. V. pun). Dispar supt orizont (vorbind despre astre): soarele apune. Fig. Decad, scad, dispar: cîte gloriĭ apuse!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
soáre-apúne n. fără pl. Pop. Rar. Apus, vest.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
apúnere s. f., g.-d. art. apúnerii; pl. apúneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apúnere s. f., g.-d. art. apúnerii; pl. apúneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apúne (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. apúne, perf. s. 3 sg. apúse, 3 pl. apúseră; conj. prez. 3 să apúnă; ger. apunấnd; part. apús
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
soáre-apúne (pop.) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apúne vb., ind. prez. 3 sg. apúne, perf. s. 3 sg. apúse, 3 pl. apúseră; conj. prez. 3 sg. și pl. apúnă; ger. apunând; part. apús
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V636) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apunere
apune
- 1. (Despre aștri) A dispărea sub orizont.exemple
- În fața noastră soarele apune, valea se umple de umbră. VLAHUȚĂ, 0. A. 426.surse: DLRLC
- Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune. EMINESCU, O. I 148.surse: DLRLC
- Cine are dor pe lume Știe luna cînd apune. ȘEZ. III 60.surse: DLRLC
-
- 1.1.1. Despre oameni:exemple
- De voi apune, Una doar mă rog: Fulger să-ncunune Creștetu-mi cu foc. BENIUC, V. 58.surse: DLRLC
- Tudor Vladimirescu... apusese între Golești și Tîrgoviște, în zarea însîngerată a trădării. GALACTION, O. I 275.surse: DLRLC
-
-
-
etimologie:
- limba latină apponeresurse: DEX '09 DEX '98