3 intrări

55 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva. 2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [Pr.: -pi-at] – V. apropia.

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva. 2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [Pr.: -pi-at] – V. apropia.

apropiat1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~iet / E: apropia1] 1 (Înv) Apropiere (1). 2-3 (Îs) Loc (sau persoană) greu de ~ Loc (sau persoană) greu accesibil(ă).

apropiat2, ~ă [At: PSALT. SCH. 285 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: apropia] 1 a Ajuns aproape (1). 2 a (Cu sens local; îoc îndepărtat) Aflat la distanță mică unul de altul. 3 a (Cu sens temporal; îoc îndepărtat) Aflat în timp la mică distanță de prezent. 4 a Aproape la fel. 5 a (Înv) Aproximativ. 6-7 a, smf (Îoc străin) Prieten (intim). 8 a De care te poți apropia (13) cu ușurință, fiindcă este prietenos și binevoitor Si: (înv) apropielnic. corectat(ă)

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. (În opoziție cu îndepărtat) 1. (Cu sens local) Care se află aproape, situat în apropiere. Țăranii muncitori din cîteva sate apropiate veniseră la inaugurarea gospodăriei colective. ◊ Sclipesc apropiate creste. Talazuri mari în răsărit. DEȘLIU, M. 18. Pe albastrul înalt, stelele luceau din ce în ce mai mari și mai apropiate. C PETRESCU, A. 273. ◊ (Cu sens temporal) Nu simțiți apropiatul freamăt de furtună? BENIUC, V. 80. 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. Tovarășul de luptă și prietenu cel mai apropiat al lui Horia era Ion Cloșca, iobag din comuna Cărpiniș. IST. R.P.R. 274. – Pronunțat: -pi-at.

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp). 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. – V. apropia.

APROPIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APROPIA și A SE APROPIA. 2) Care se află în relații de prietenie; care se bucură de încrederea deplină a cuiva. /v. a (se) apropia

apropiat a. 1. ce nu e depărtat: satul cel mai apropiat; 2. fig. accesibil, afabil: la cuvinte apropiată POP.

apropiát, -ă adj. Așezat aproape: locu cel maĭ apropiat. Fig. Intim saŭ înrudit de aproape: prieten apropiat, rudă apropiată.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu le putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a-] – Lat. appropiare.

APROPRIÁ, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.

apropia1 [At: COD. VOR. 128/13 / V: -pria / P: ~pi-a / Pzi: apropii, (înv) ~ropiu, (rar) -iez / E: ml appropiare] 1 vr A se deplasa în spațiu tot mai aproape de cineva sau ceva. 2 vr (Înv; îe) A se ~ cu târgul A cădea la învoială. 3 vr (Pan; construit cu prepoziția de; înv, c. în dativ) A fi credincios cuiva. 4 vr A se afla foarte aproape de un anumit moment, timp etc. 5 vr (Îe) A se ~ de ziuă A se face ziuă. 6-7 vr (Îe) Nu te poți ~ de (cineva) A nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. 8 vr (Îe) Nu te poți ~ de (ceva) A nu putea să cumperi din cauza scumpetei. 9 vr (Îe) A se ~ funia de (sau la) par A se apropia deznodământul. 10 vr (Fig) A adera. 11-12 vti (Îpp) A ajunge aproape (1). 13 vt (Îe) A ~ mălaiul din traistă A cheltui (aproape) tot. 14-15 vt Aduce ceva sau pe cineva lângă... 16 vt (Fig) A lega sufletește sau prin afinități. 17 vt (Îvp) A fi aproape de împlinirea unui număr de ani. 18 vt (Înv; construit cu infinitivul sau conjunctivul) A fi cât pe ce să... 19 vr (Fig; urmat de prepoziția de) A se asemăna. 20 vr (Fig) A-și face prieten pe cineva. 21-22 vr, vt (Fig; pan) A-(și) atrage de partea sa pe cineva. 23 vr A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune.

apropria vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: ~pri-a / V: ~pia2 / Pzi: ~iez / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-și însuși un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Din fr. approprier, lat. appropriare.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. (în opoziție cu depărta, îndepărta) I. (Cu sens local) 1. Refl. A veni, a se duce, a se așeza aproape (de ceva sau de cineva). Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», indicînd locul sau persoana de care se face apropierea) Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Expr. A se apropia cu tîrgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici cu cineva (din cauza situației sau a caracterului său). A nu te putea apropia de ceva = a nu putea obține ceva (din cauza prețului etc.). A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul. (În forma regională apropiet) Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. 2. Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de cineva sau de ceva. Fiecare pas ne apropie de casă. ◊ Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. II. (Cu sens temporal) Refl. 1. A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. ◊ Fig. Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. ◊ Expr. A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. 2. A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Mă apropii de 30 de ani.Tranz. (Rar) O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. III. Fig. 1. Refl. A fi, a ajunge aproape la fel. ◊ Tranz. Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. 2. Tranz. A-și atașa pe cineva, a și-l face prieten. Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. – Pronunțat: -pi-a-.

APROPRIÁ, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se așeza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodămîntul, sfîrșitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Se apropie de 30 de ani.Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. și tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunoștințele lui se apropie de ale profesorului său. 2. Tranz. A-și face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

APROPRÍA, apropriez, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face ca ceva să fie potrivit pentru un anumit scop. [Pr.: -pri-a] – Fr. approprier (lat. lit. appropriare).

APROPRIÁ vb. I. tr. 1. A-și însuși un lucru (străin). 2. A face (ceva) să devină potrivit pentru un scop anumit. [Pron. -pri-a, p. i., 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. approprier, cf. lat., it. appropriare].

APROPRIÁ vb. tr. 1. a-și însuși lucruri sau bunuri străine; a-și atribui. 2. a face să devină potrivit (pentru). (< fr. approprier, lat. appropriare)

A SE APROPIÁ mă aprópii intranz. 1) A se deplasa sau a se situa mai aproape (de cineva sau de ceva). ~ de foc.A nu se putea apropia de ceva a fi inaccesibil ceva pentru cineva. A nu se putea apropia de cineva a nu putea găsi limbă comună cu cineva; a nu se putea înțelege cu cineva. 2) A veni în curând; a fi aproape; a cădea. Vara se apropie. 3) A ajunge aproape de un anumit moment; a fi pe punctul de atingere. ~ de rezultatul scontat. 4) fig. (despre persoane) A stabili relații apropiate; a deveni prieten (cu cineva); a se împrieteni. 5) fig. A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se asemăna; a semăna; a se potrivi. /<lat. appropiare

A APROPIÁ aprópii tranz. 1) A face să se apropie. 2) A muta mai aproape (de ceva sau de cineva). ~ mașina de poartă. [Sil. a-pro-pi-a] /<lat. appropiare

A APROPRIÁ ~éz tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc.) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. /<fr. approprier, lat. appropiare

apropià v. 1. a pune sau duce aproape; 2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].

aproprià v. a-și însuși (mai ales pe nedrept): își apropriază toate faptele mari (= fr. aproprier).

aprópiĭ, a v. tr. (lat. appropiare). Eŭ aprópiĭ, tu aprópiĭ). Duc maĭ aproape: a apropia masa de părete. Fig. (Vechĭ). Mă apropiĭ (în timp): apropie opt anĭ de cînd domnește. Fac să semene: aceste calități te apropie de el. V. refl. Armata, războĭu, ziua se apropie.

*apropriéz v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mîna, îmĭ însușesc, mă fac stăpîn: îmĭ apropriez o moștenire (și fig.) o ideĭe. Potrivesc: cărțĭ apropriate mințiĭ copiilor. – Mulțĭ ignoranțĭ îl confundă cu a apropia. – Fals -piez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+apropiat (desp. a-pro-pi-at) adj. m., s. m., pl. apropiați; adj. f., s. f. apropia, pl. apropiate

apropia (a ~) (a duce/a ajunge aproape) (desp. a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (desp. -pi-e), 1 pl. apropiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie; ger. apropiind (desp. -pi-ind)

apropria (a ~) (a-și însuși) (desp. a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 1 sg. apropriez (desp. -pri-ez), 3 apropria, 1 pl. apropriem; conj. prez. 1 sg. să apropriez, 3 să aproprieze; ger. apropriind (desp. -pri-ind)

apropia (a ~) (a duce/ajunge aproape) (a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. apropii, 3 apropie (-pi-e), 1 pl. apropiem; perf. s. 3 sg. apropie; conj. prez. 1 și 2 sg. să apropii, 3 să apropie, 1 pl. să apropiem; ger. apropiind (-pi-ind)

apropria (a ~) (a-și însuși) (a-pro-pri-a) vb., ind. prez. 3 apropriază, 1 pl. apropriem (-pri-em); ger. apropriind (-pri-ind)

apropiá (a fi sau a ajunge aproape) vb. (sil. -pro-pi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. aprópii, 3 sg. și pl.aprópie (sil. -pi-e), 1 pl. apropiém; ger. apropiínd (sil. -pi-ind)

apropriá (a face propriu) vb. (sil. -pro-pri-a), ind. prez. 1 sg. apropriéz, 3 sg. și pl.apropriáză, 1 pl. apropriém (sil. -pri-em); ger. apropriínd (sil. -pri-ind)

apropia (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropii)

apropria (i-a) (ind. prez. 1 sg. apropriez, 3 sg. și pl. apropriază, 1 pl. apropriem, ger. apropriind, part. apropriat) («a face propriu», «a-și însuși»)

apropiu, -pii 2, -piam 1 imp., -piind ger., -piere inf. s.

apropriez (însușesc), -priam 1 imp., -priere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APROPIÁT adj. 1. v. des. 2. v. strâns. 3. v. asemănător. 4. bun, intim. (Prieten ~.) 5. intim, strâns. (Relații ~.)

APROPIAT adj. 1. des. (Plasă cu ochiuri ~.) 2. adunat, strîns. (Cu picioarele ~.) 3. analog, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar. (Două elemente ~.) 4. bun, intim. (Prieten ~.) 5. intim, strîns. (Relații ~.)

Apropiat ≠ depărtat, îndepărtat

APROPIÁ vb. 1. a veni. (~-te să te îmbrățișez.) 2. a strânge. (~-ți picioarele!) 3. v. compara. 4. v. semăna. *5. v. atașa.

APROPRIÁ vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)

APROPRIÁ vb. v. adapta, potrivi.

APROPIA vb. 1. a veni. (~-te să te îmbrățișez.) 2. a strînge. (~-ți picioarele!) 3. a (se) asemăna, a (se) asemui, a (se) compara, (înv. și reg.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ cu un leu.) 4. a aduce, a se asemăna, a se asemui, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ mult cu sora lui.) 5.* (fig.) a se atașa, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

APROPRIA vb. a-și atribui, a-și însuși. (Își ~ ceva ce nu i se cuvine de drept.)

A se apropia ≠ a (se) distanța

A apropia ≠ a distanța, a înstrăina

A (se) apropia ≠ a (se) depărta, a (se) îndepărta

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apropiá (-íi, apropiát), vb.1. A se deplasa (tot) mai aproape de ceva sau cineva. – 2. A intra în legătură, a aborda pe cineva. – 3. A pune împreună. – 4. A pune aproape spre a compara, a confrunta. – Mr. aprok’u, mr. prok’u. Lat. apprŏpiāre, care a ajuns să se confunde cu apprŏpinquāre (Pușcariu 102; Candrea-Dens., 66; REW 557; DAR); cf. sard. approbiare, v. prov. apropchar, fr. fr. approcher (› it. approcciare). Cf. aproape.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri

Intrare: apropiat
apropiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apropiat
  • apropiatul
  • apropiatu‑
  • apropia
  • apropiata
plural
  • apropiați
  • apropiații
  • apropiate
  • apropiatele
genitiv-dativ singular
  • apropiat
  • apropiatului
  • apropiate
  • apropiatei
plural
  • apropiați
  • apropiaților
  • apropiate
  • apropiatelor
vocativ singular
plural
apropiet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: apropia
  • silabație: a-pro-pi-a info
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apropia
  • apropiere
  • apropiat
  • apropiatu‑
  • apropiind
  • apropiindu‑
singular plural
  • apropie
  • apropiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apropii
(să)
  • apropii
  • apropiam
  • apropiai
  • apropiasem
a II-a (tu)
  • apropii
(să)
  • apropii
  • apropiai
  • apropiași
  • apropiaseși
a III-a (el, ea)
  • apropie
(să)
  • apropie
  • apropia
  • apropie
  • apropiase
plural I (noi)
  • apropiem
(să)
  • apropiem
  • apropiam
  • apropiarăm
  • apropiaserăm
  • apropiasem
a II-a (voi)
  • apropiați
(să)
  • apropiați
  • apropiați
  • apropiarăți
  • apropiaserăți
  • apropiaseți
a III-a (ei, ele)
  • apropie
(să)
  • apropie
  • apropiau
  • apropia
  • apropiaseră
Intrare: apropria
  • silabație: a-pro-pri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apropria
  • apropriere
  • apropriat
  • apropriatu‑
  • apropriind
  • apropriindu‑
singular plural
  • apropria
  • apropriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apropriez
(să)
  • apropriez
  • apropriam
  • apropriai
  • apropriasem
a II-a (tu)
  • apropriezi
(să)
  • apropriezi
  • apropriai
  • apropriași
  • apropriaseși
a III-a (el, ea)
  • apropria
(să)
  • aproprieze
  • apropria
  • aproprie
  • apropriase
plural I (noi)
  • apropriem
(să)
  • apropriem
  • apropriam
  • apropriarăm
  • apropriaserăm
  • apropriasem
a II-a (voi)
  • apropriați
(să)
  • apropriați
  • apropriați
  • apropriarăți
  • apropriaserăți
  • apropriaseți
a III-a (ei, ele)
  • apropria
(să)
  • aproprieze
  • apropriau
  • apropria
  • apropriaseră
  • silabație: a-pro-pi-a info
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apropia
  • apropiere
  • apropiat
  • apropiatu‑
  • apropiind
  • apropiindu‑
singular plural
  • apropie
  • apropiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apropii
(să)
  • apropii
  • apropiam
  • apropiai
  • apropiasem
a II-a (tu)
  • apropii
(să)
  • apropii
  • apropiai
  • apropiași
  • apropiaseși
a III-a (el, ea)
  • apropie
(să)
  • apropie
  • apropia
  • apropie
  • apropiase
plural I (noi)
  • apropiem
(să)
  • apropiem
  • apropiam
  • apropiarăm
  • apropiaserăm
  • apropiasem
a II-a (voi)
  • apropiați
(să)
  • apropiați
  • apropiați
  • apropiarăți
  • apropiaserăți
  • apropiaseți
a III-a (ei, ele)
  • apropie
(să)
  • apropie
  • apropiau
  • apropia
  • apropiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apropiat, apropiaadjectiv

  • 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țăranii muncitori din câteva sate apropiate veniseră la inaugurarea gospodăriei colective. DLRLC
    • format_quote Sclipesc apropiate creste, Talazuri mari în răsărit. DEȘLIU, M. 18. DLRLC
    • format_quote Pe albastrul înalt, stelele luceau din ce în ce mai mari și mai apropiate. C PETRESCU, A. 273. DLRLC
    • format_quote Nu simțiți apropiatul freamăt de furtună? BENIUC, V. 80. DLRLC
  • 2. figurat Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: intim
    • format_quote Tovarășul de luptă și prietenu cel mai apropiat al lui Horia era Ion Cloșca, iobag din comuna Cărpiniș. IST. R.P.R. 274. DLRLC
etimologie:
  • vezi apropia DEX '98 DEX '09

apropia, apropiiverb

  • 1. reflexiv A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. DLRLC
    • format_quote Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. DLRLC
    • format_quote Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. DLRLC
    • format_quote Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. DLRLC
    • format_quote Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fiecare pas ne apropie de casă. DLRLC
      • format_quote Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. DLRLC
      • format_quote Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
    • chat_bubble A se apropia cu târgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. DLRLC
    • chat_bubble A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodământul, sfârșitul. DLRLC
      • format_quote regional Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
  • 2. reflexiv A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se apropie noaptea. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. DLRLC
    • format_quote figurat Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. DLRLC
    • 2.1. A ajunge aproape de o anumită vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă apropii de 30 de ani. DLRLC
      • format_quote tranzitiv rar O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. DLRLC
    • chat_bubble A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. DLRLC
    • chat_bubble A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. DLRLC
  • 3. figurat reflexiv A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. DLRLC
    • diferențiere A fi, a ajunge aproape la fel. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. DLRLC
etimologie:

apropria, apropriezverb

  • 1. A-și însuși un lucru (străin). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. DLRLC
  • 2. A face ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.