2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

apropiát2, [At: PSALT. SCH. 285 / V: -iet / Pl: ~ați, -e / E: apropia] 1 a Ajuns aproape (1). 2 a (Cu sens local; îoc îndepărtat) Aflat la distanță mică unul de altul. 3 a (Cu sens temporal; îoc îndepărtat) Aflat în timp la mică distanță de prezent. 4 a Aproape la fel. 5 a (Înv) Aproximativ. 6-7 a, smf (îoc străin) Prieten (intim). 8 a De care te poți apropia (13) cu ușurință, fiindcă este prietenos și binevoitor Si: (înv) apropielnic.

apropiát1 sn [At: ANON. CAR. / V: -iet / E: apropia1] 1 (Înv) Apropiere (1). 2-3 (Îs) Loc (sau persoană) greu de ~ Loc (sau persoană) greu accesibil(ă).

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva. 2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [Pr.: -pi-at] – V. apropia.

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva. 2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [Pr.: -pi-at] – V. apropia.

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. (În opoziție cu îndepărtat) 1. (Cu sens local) Care se află aproape, situat în apropiere. Țăranii muncitori din cîteva sate apropiate veniseră la inaugurarea gospodăriei colective. ◊ Sclipesc apropiate creste. Talazuri mari în răsărit. DEȘLIU, M. 18. Pe albastrul înalt, stelele luceau din ce în ce mai mari și mai apropiate. C PETRESCU, A. 273. ◊ (Cu sens temporal) Nu simțiți apropiatul freamăt de furtună? BENIUC, V. 80. 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. Tovarășul de luptă și prietenu cel mai apropiat al lui Horia era Ion Cloșca, iobag din comuna Cărpiniș. IST. R.P.R. 274. – Pronunțat: -pi-at.

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp). 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. – V. apropia.

APROPIÁT adj. 1. v. des. 2. v. strâns. 3. v. asemănător. 4. bun, intim. (Prieten ~.) 5. intim, strâns. (Relații ~.)

Apropiat ≠ depărtat, îndepărtat

APROPIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APROPIA și A SE APROPIA. 2) Care se află în relații de prietenie; care se bucură de încrederea deplină a cuiva. /v. a (se) apropia

apropiat a. 1. ce nu e depărtat: satul cel mai apropiat; 2. fig. accesibil, afabil: la cuvinte apropiată POP.

apropiát, -ă adj. Așezat aproape: locu cel maĭ apropiat. Fig. Intim saŭ înrudit de aproape: prieten apropiat, rudă apropiată.

apropiá2 v vz apropria

apropiá1 [At: COD. VOR. 128/13 / V: -pria / P: -pi-a / Pzi: apropii, (înv) ~ropiu, (rar) -zéz / E: ml appropiare] 1 vr A se deplasa în spațiu tot mai aproape de cineva sau ceva. 2 vr (Înv; îe) A se ~ cu târgul A cădea la învoială. 3 vr (Pan; construit cu prepoziția de; înv, c. în dativ) A fi credincios cuiva. 4 vr A se afla foarte aproape de un anumit moment, timp etc. 5 vr (Îe) A sede ziuă A se face ziuă. 6-7 vr (Îe) Nu te poți ~ de (cineva) A nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. 8 vr (Îe) Nu te poți ~ de (ceva) A nu putea să cumperi din cauza scumpetei. 9 vr (Îe) A sefunia de (sau la) par A se apropia deznodământul. 10 vr (Fig) A adera. 11-12 vti (Îpp) A ajunge aproape (1). 13 vt (Îe) A ~ mălaiul din traistă A cheltui (aproape) tot. 14-15 vt Aduce ceva sau pe cineva lângă... 16 vt (Fig) A lega sufletește sau prin afinități. 17 vt (Îvp) A fi aproape de împlinirea unui număr de ani. 18 vt (Înv; construit cu infinitivul sau conjunctivul) A fi cât pe ce să... 19 vr (Fig; urmat de prepoziția de) A se asemăna. 20 vr (Fig) A-și face prieten pe cineva. 21-22 vr, vt (Fig; pan) A-(și) atrage de partea sa pe cineva. 23 vr A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune.

apropriá vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 15/33 / P: ~pri-a / V: -pia2 / Pzi: -iéz / E: lat appropriare] 1 (Cdtp) A-și însuși un lucru (străin). 2 A adapta un lucru pentru un anumit scop Vz: acomoda.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu le putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a-] – Lat. appropiare.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. (în opoziție cu depărta, î n d e p ă r t a) I. (Cu sens local) 1. Refl. A veni, a se duce, a se așeza aproape (de ceva sau de cineva). Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», indicînd locul sau persoana de care se face apropierea) Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Expr. A se apropia cu tîrgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici cu cineva (din cauza situației sau a caracterului său). A nu te putea apropia de ceva = a nu putea obține ceva (din cauza prețului etc.). A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul. (În forma regională apropiet) Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. 2. Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de cineva sau de ceva. Fiecare pas ne apropie de casă. ◊ Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. II. (Cu sens temporal) Refl. 1. A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. ◊ Fig. Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. ◊ Expr. A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. 2. A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Mă apropii de 30 de ani.Tranz. (Rar) O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. III. Fig. 1. Refl. A fi, a ajunge aproape la fel. ◊ Tranz. Vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. 2. Tranz. A-și atașa pe cineva, a și-l face prieten. Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. – Pronunțat: -pi-a-.

APROPRIÁ, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a.

APROPRIÁT, -Ă, apropriați, -te, adj. 1. (Rar; despre un lucru străin] Făcut propriu, al său; însușit. 2. (Cu determinări în dativ) Potrivit, apt (pentru o destinație), adaptat (unui scop), corespunzător. [Minerii] au căutat ca instrumentele lor de luptă cu pămîntul să fie cît mai perfecte și apropriate sarcinii ce aveau să împlinească. BOGZA, C. O. 270. – Pronunțat: -pri-at.

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se așeza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodământul, sfârșitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămân singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. Se apropie de 30 de ani.Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. și tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunoștințele lui se apropie de ale profesorului său. 2. Tranz. A-și face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

Intrare: apropiat
apropiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apropiat apropiatul apropia apropiata
plural apropiați apropiații apropiate apropiatele
genitiv-dativ singular apropiat apropiatului apropiate apropiatei
plural apropiați apropiaților apropiate apropiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apropia
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apropia apropiere apropiat apropiind singular plural
apropie apropiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apropii (să) apropii apropiam apropiai apropiasem
a II-a (tu) apropii (să) apropii apropiai apropiași apropiaseși
a III-a (el, ea) apropie (să) apropie apropia apropie apropiase
plural I (noi) apropiem (să) apropiem apropiam apropiarăm apropiaserăm, apropiasem*
a II-a (voi) apropiați (să) apropiați apropiați apropiarăți apropiaserăți, apropiaseți*
a III-a (ei, ele) apropie (să) apropie apropiau apropia apropiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)