2 intrări

17 definiții

alungít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alungi] 1 Lungire. 2 Subțiere. 3 Prelungire.

alungít2, ~ă a [At: SADOVEANU, SĂM. V, 909 / Pl: ~iți, ~e / E: alunga] 1 Lungit2. 2 Subțiat2. 3 Prelungit2.

ALUNGÍT, -Ă, alungiți, -te, adj. Care are (sau ia) formă lunguiață; prelung. – A3 + lungit (după fr. allongé).

ALUNGÍT, -Ă, alungiți, -te, adj. Care are (sau ia) formă lunguiață; prelung. – A3 + lungit. (după fr. allongé).

ALUNGÍT, -Ă, alungiți, -te, adj. Care are (sau ia) formă lunguiață; prelung. Pe tîmpla stingă avea două vînătăi alungite, ca de vergea. MIHALE, O. 512.

ALUNGÍT, -Ă, alungiți, -te, adj. Care are (sau ia) formă lunguiață; prelung. – Din a3 + lungit (după fr. allongé).

ALUNGÍT adj. 1. lung, lungăreț, lunguieț, prelung, prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~.) 2. v. migdalat.

alungí [At: DEX2 / Pzi: ~gesc / E: fr allonger] 1-2 vtr A (se) lungi. 3-4 vtr A (se) subția. 5-6 vt A (se) prelungi.

ALUNGÍ, alungesc, vb. IV. 1. Refl. A se mări în lungime, a se lungi, a se întinde (subțiindu-se). ♦ A se subția. 2. Tranz. A prelungi, a întinde. – După fr. allonger.

ALUNGÍ, alungesc, vb. IV. 1. Refl. A se mări în lungime, a se lungi, a se întinde (subțiindu-se). ♦ A se subția. 2. Tranz. A prelungi, a întinde. – După fr. allonger.

alungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alungésc, imperf. 3 sg. alungeá; conj. prez. 3 să alungeáscă

ALUNGÍ vb. 1. a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Ceva care se ~ în afară.) 2. a se subția. (Parte a unui obiect care se ~ la un capăt.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALUNGIT adj. 1. lung, lungăreț, lunguieț, prelung, prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~.) 2. codat, migdalat, prelung. (Ochi ~.)

ALUNGI vb. 1. a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Se ~ în afară.) 2. a se subția. (Se ~ la un capăt.)

Intrare: alungi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alungi
  • alungire
  • alungit
  • alungitu‑
  • alungind
  • alungindu‑
singular plural
  • alungește
  • alungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alungesc
(să)
  • alungesc
  • alungeam
  • alungii
  • alungisem
a II-a (tu)
  • alungești
(să)
  • alungești
  • alungeai
  • alungiși
  • alungiseși
a III-a (el, ea)
  • alungește
(să)
  • alungească
  • alungea
  • alungi
  • alungise
plural I (noi)
  • alungim
(să)
  • alungim
  • alungeam
  • alungirăm
  • alungiserăm
  • alungisem
a II-a (voi)
  • alungiți
(să)
  • alungiți
  • alungeați
  • alungirăți
  • alungiserăți
  • alungiseți
a III-a (ei, ele)
  • alungesc
(să)
  • alungească
  • alungeau
  • alungi
  • alungiseră
Intrare: alungit
alungit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alungit
  • alungitul
  • alungitu‑
  • alungi
  • alungita
plural
  • alungiți
  • alungiții
  • alungite
  • alungitele
genitiv-dativ singular
  • alungit
  • alungitului
  • alungite
  • alungitei
plural
  • alungiți
  • alungiților
  • alungite
  • alungitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)