LUNGI (-gesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) face mai lung: altădată așa se deșira și se lungea de grozav, de ajungea cu mîna la lună (CRG.); fălcile îi tremurau și buza de jos i se lungea din ce în ce (DLVR.); ~ viața, zilele, a da o viață mai lungă, a face să trăească mai mult: Dumnezeu să-ți dea noroc și să-ți lungească zilele (ISP.); ~ vorba, a întinde prea mult vorba: hai, nu mai lungiți vorba și vă porniți acu’ndată la lemne (ALECS.); ~ pasul, a o lua repede la drum: lungi pasul la drum și aide aide, trei zile și trei nopți (ISP.); F a i se ~ urechile de foame, a nu mai putea de foame (vorb. de cineva care așteaptă prea mult pînă să poată mînca): vi s’or fi cam lungit urechile de foame, pentru că pe aici obicinuiți a mînca pe la amiază (ALECS.) ¶ 2 A (se) întinde pe jos, pe un pat, etc. (Cît e de lung): lungise trupul mort și alb al copilului (DLVR.); vulpea... se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă (CRG.); Nu ’nceta în lături tot să se întinză, Să se mai lungească, loc să mai coprinză (PANN); te lungești pe canapeaua de catifea roșie (I.-GH.).