10 definiții pentru prelung


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus.

PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus.

prelung, ~ă a [At: C. CANTACUZINO, ap. CM I, 34 / Pl: ~ngi, ~nge / E: lat perlongus] 1 a Care durează mult Si: îndelungat, lung, prelungit (2). 2 av Îndelung. 3 a Care are o formă aproximativ lungă Si: alungit, lungăreț, lunguieț, prelungit (3). 4 a Care se prelungește în spațiu Si: prelungit (4). 5-6 s (Reg; îljv) În ~ (Care este) în pantă domoală, lină. 7-8 a (Îal) (Care este) puțin abrupt. 9-10 a (În mod) progresiv, pe măsură ce înaintează spre capăt.

PRELÚNG, -Ă, prelungi, -e, adj. 1. Lunguieț, lung, alungit. Capul era tineresc, cu ochii mari, negri, îngropați sub sprîncenele arctute, prelungi și sub fruntea pătrată și netedă. DUMITRIU, N. 257. E prelungă la chip, codalbă, cu ochii viorii. DELAVRANCEA, S. 42. Duțu... cu fața cam prelungă și cu ochii căprui, rămase nemișcat. SLAVICI, O. I 314. Acu spune-mi, frățioare, Nu văzuși o fată mare, Una prelungă-n obraji Și la mers măruntă-n pași? ȘEZ. VII 22. ♦ (Despre mîini) Subțire și cu degete lungi. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici... cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. ♦ (Despre corpul unor animale) Lung și subțire.Nevăstuicile cu trup prelung și mlădios... ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. 2. Care ține mult, care durează; prelungit. Urmă un răstimp de tăcere. Apoi, prin văzduhul neguros veni chemarea prelungă, jalnică a unui corn. SADOVEANU, O. I 452. Din patul alb și imobil... răspunse o exclamație prelungă, dureroasă. GALACTION, O. I 201. Și gemet infioară firea Prelung și greu ca o furtună. GOGA, P. 25. ◊ Loc, adv. (Rar) În prelung = prelungit, îndelung. O flacără roșcată, un trosnet, la care răspunde în prelung deal după deal. CARAGIALE, O. I 320. ◊ (Substantivat, în loc. prep.) În prelungul... = în lungul, de-a lungul. [Movilele] stau semănate în prelungul cîmpiei, ca sentinele mute. ODOBESCU, la TDRG. ◊ (Adverbial) Mazurii chiuiră deodată prelung și le răspunseră răcnete cumplite la marginea satului. SADOVEANU, O. VII 170. Un clopoțel suna prelung și cu răstimpuri, ANGHEL-IOSIF, C. E. 75.

PRELÚNG ~gă (~gi, ~ge) 1) Care este alungit; lunguieț. 2) Care ține mult timp; de lungă durată. /<lat. pralongus

prelung a. 1. lungăreț; 2. fig. care continuă, care durează mult: sunet prelung. [Lat. PERLONGUS].

prelúng, -ă adj. (pre- și lung saŭ lat. per-longus). Lungăreț: față prelungă. Prelungit, care durează mult: sunet prelung. Adv. În mod prelung: a răsuna prelung.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prelúng adj. m., f. prelúngă; pl. m. și f. prelúngi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRELÚNG adj. 1. v. alungit. 2. v. migdalat. 3. v. lung. 4. v. îndelung.

PRELUNG adj. 1. alungit, lung, lungăreț, lunguieț, prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~.) 2. alungit, codat, migdalat. (Ochi ~.) 3. întins, lung. (Un șir ~ de oameni.) 4. îndelung, îndelungat, lung, prelungit, (înv.) prelungitor. (Tăcere ~.)

Intrare: prelung
prelung adjectiv
adjectiv (A76)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prelung
  • prelungul
  • prelungu‑
  • prelungă
  • prelunga
plural
  • prelungi
  • prelungii
  • prelungi
  • prelungile
genitiv-dativ singular
  • prelung
  • prelungului
  • prelungi
  • prelungii
plural
  • prelungi
  • prelungilor
  • prelungi
  • prelungilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)