2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

altoire sf [At: (a. 1804) BV II, 450 / V: altui~, (Trs) oltoi~, oltui~, (Mol) ultui~, ultoi~, hultui~ / Pl: ~ri / E: altoi] 1 (Hor) Introducere a vlăstarului unei plante într- o altă plantă, de specie inferioară, pentru ca aceasta să aibă calitățile celei dintâi Si: altoit1 (1). 2 Transformare prin altoire (1) Si: altoit1 (2). 3 (Fig) Sădire, în sufletul cuiva, a unei anumite însușiri. 4 (Reg) Vaccinare. 5 (Fam) Lovire zdravănă a cuiva. Si: altoit1 (4). 6 Bătaie zdravănă dată cuiva Si: altoit1 (6).

ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi2; altoit1, altoială. – V. altoi2.

ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi2; altoit1, altoială. – V. altoi2.

ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi2.

altoíre s. f., g.-d. art. altoírii; pl. altoíri

altoíre s. f., g.-d. art. altoírii; pl. altoíri

ALTOÍRE s. v. inoculare, inoculație, vaccinare.

altoire f. 1. fapta de a altoi; 2. operațiune prin care se sădește un altoiu.

altoíre f. Acțiunea de a altoi.

altoi2 vtr [At: PRAV. MOLD. 12/2 / V: ~tui2, (Trs) oltui, (Mol) ultoi, ultui, holtui, hultui / Pzi: ~esc / E: mg oltani] 1 A introduce vlăstarul unei plante într-o altă plantă, de obicei de o specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi. 2 A transforma prin altoire (1). 3 (Fig) A sădi, în sufletul cuiva, o anumită însușire. 4 (Reg) A vaccina. 5 (Fam) A da o lovitură zdravănă cuiva. 6-7 (Pex) A bate (zdravăn) pe cineva.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.

HULTUÍ vb. IV V. altoi2.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultuí (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV.

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani.

altoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. altoiésc, imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. altoiáscă

ALTOÍ vb. (înv. și reg.) a prăsădi. (A ~ o plantă.)

ALTOÍ vb. v. atinge, bate, inocula, lovi, vaccina.

arată toate definițiile

Intrare: altoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) altoi altoire altoit altoind singular plural
altoiește altoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) altoiesc (să) altoiesc altoiam altoii altoisem
a II-a (tu) altoiești (să) altoiești altoiai altoiși altoiseși
a III-a (el, ea) altoiește (să) altoiască altoia altoi altoise
plural I (noi) altoim (să) altoim altoiam altoirăm altoiserăm, altoisem*
a II-a (voi) altoiți (să) altoiți altoiați altoirăți altoiserăți, altoiseți*
a III-a (ei, ele) altoiesc (să) altoiască altoiau altoi altoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hultui hultuire hultuit hultuind singular plural
hultuiește hultuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hultuiesc (să) hultuiesc hultuiam hultuii hultuisem
a II-a (tu) hultuiești (să) hultuiești hultuiai hultuiși hultuiseși
a III-a (el, ea) hultuiește (să) hultuiască hultuia hultui hultuise
plural I (noi) hultuim (să) hultuim hultuiam hultuirăm hultuiserăm, hultuisem*
a II-a (voi) hultuiți (să) hultuiți hultuiați hultuirăți hultuiserăți, hultuiseți*
a III-a (ei, ele) hultuiesc (să) hultuiască hultuiau hultui hultuiseră
Intrare: altoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoire altoirea
plural altoiri altoirile
genitiv-dativ singular altoiri altoirii
plural altoiri altoirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

altoire

etimologie:

  • vezi altoi (1.)
    surse: DEX '09 DEX '98

altoi (vb.) hultuire hultuit hultui

  • 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prăsădi 2 exemple
    exemple
    • Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun.
      surse: DLRLC
    • figurat Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mândria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar A bate, a lovi, a plesni pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate lovi plesni un exemplu
    exemple
    • Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256.
      surse: DLRLC

etimologie: