9 definiții pentru altoit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

altoit1 sn [At: ECONOMIA, 127/6 / V: ~tuit, (Trs) ol~, oltu~, (Mol) ultu~, hultu~ / E: altoi2] 1 (Hor) Altoire(l). 2 (Reg) Vaccinare. 3-4 Bătaie (zdravănă).

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2. - V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.

oltoit1 sn[1] vz altoit1 corectată

  1. În original, greșit tipărit: sf LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: altoit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoit
  • altoitul
  • altoitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • altoit
  • altoitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

altoit (s.n.)

  • 1. Faptul de a altoi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM sinonime: altoire

etimologie: