altoire sf [At: (a. 1804) BV II, 450 / V: altui~, (Trs) oltoi~, oltui~, (Mol) ultui~, ultoi~, hultui~ / Pl: ~ri / E: altoi] 1 (Hor) Introducere a vlăstarului unei plante într-o altă plantă, de specie inferioară, pentru ca aceasta să aibă calitățile celei dintâi Si: altoit¹ (1). 2 Transformare prin altoire (1) Si: altoit¹ (2). 3 (Fig) Sădire, în sufletul cuiva, a unei anumite însușiri. 4 (Reg) Vaccinare. 5 (Fam) Lovire zdravănă a cuiva. Si: altoit¹ (4). 6 Bătaie zdravănă dată cuiva Si: altoit¹ (6).