4 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aliat2, ~ă [At: ȘINCAI, HR, II, 26/32 / P: a-li-at / Pl: ~ați, ~e / V: (înv) ~ant / E: alia] 1 a (D. un stat) Care a încheiat un tratat de alianță (1). 2-3 smf, a (Persoană, clasă, partid, stat etc.) care se alătură cuiva în vederea realizării unei acțiuni comune. 4-5 smf, a (Pex) (Persoană) care sprijină pe cineva într-o acțiune. 6-7 smf, a (Frm) (Persoană sau familie) înrudită prin căsătorie. 8 a (D. metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj (2).

aliat1 sn [At: DA / P: a-li-at / Pl: (nob) ~uri / E: alia] Aliere (4).

ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță. 2. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.

ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță. 2. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.

ALIÁT2, -Ă, aliați, -te, s. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. Clasa muncitoare, clasă conducătoare în stat, acordă un sprijin permanent aliatului ei, țărănimea muncitoare, ferind-o de exploatarea chiaburească, ajutînd-o să obțină recolte bogate, să-și ridice zi de zi bunăstarea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2636. – Pronunțat: -li-at.

ALIÁT1, -Ă, aliați, -te, adj. Unit sau întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune. Regimul de stat al republicii noastre, regimul democrației populare, reprezintă puterea oamenilor muncii de la orașe și sate, puterea clasei muncitoare aliate cu țărănimea muncitoare, cu alte cuvinte puterea majorității covîrșitoare a populației țării îndreptate împotriva unei minorități de exploatatori și asupritori. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 692. În curînd Plevna era să fie atacată cu toată puterea armatelor aliate. CARAGIALE, O. I 356. – Pronunțat: -li-at.

ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. I. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. II. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. [Pr.: -li-at] – V. alia.

ALIÁT, -Ă adj. 1. Unit printr-o alianță. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element în vederea formării unui aliaj. // s.m. și f. Persoană, organizație, stat etc. care a intrat într-o alianță. / < alia, cf. fr. allié].

ALIÁT, -Ă I. adj. 1. unit printr-o alianță. 2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj. II. s. m. f. persoană, organizație, stat care face parte dintr-o alianță. (< alia)

ALIÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care este unit printr-o alianță. State ~te. 2) (despre metale) Căruia i s-a adăugat (prin topire) un alt element. /v. a alia

aliat a. 1. înrudit prin alianță; 2. unit, confederat.

*aliát, -ă adj. (fr. allié). Rudă pin alianță. Confederat. – Pe la 1820 aliant.

alia vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 277 / P: a-li-a / Pzi: ~iez / E: fr allier] 1 vr A încheia un tratat de alianță. 2 vr A se înțelege cu cineva în vederea unei acțiuni comune Si: a se coaliza. 3 vr (Iuz) A se întruni. 4 vr (Frm) A intra în raport de rudenie cu cineva prin căsătorie. Si: (pfm) a se încuscri. 5 vt A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj.

aliant, ~ă a [At: DA ms / P: a-li-ant / Pl: ~nți, ~e / E: nct] (D. metale) Care intră în aliaj (2).

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. ♦ A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier.

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. ♦ A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier.

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. (Despre popoare, state sau conducătorii lor) A încheia un tratat de alianță. Dimitrie Cantemir... se alie cu Petru a Rusiei. NEGRUZZI, S. I 277. 2. Tranz. (Metalurgie) A topi laolaltă două sau mai multe metale, sau anumite metale cu metaloide, pentru a obține un amestec cu proprietăți speciale. – Pronunțat: -li-a.

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Fr. allier.

ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianță. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obținerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de].

ALIÁ vb. I. refl. a se uni printr-un tratat de alianță. ◊ a se alătura unei idei. ◊ a se înrudi prin căsătorie. II. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj. (< fr. allier)

A ALIÁ ~éz tranz. 1) (metale sau metale și metaloizi) A combina prin topire (în vederea obținerii unui aliaj). 2) A face să se alieze. [Sil. -li-a] /<fr. allier

arată toate definițiile

Intrare: aliat (adj.)
aliat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-li-at
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliat
  • aliatul
  • aliatu‑
  • alia
  • aliata
plural
  • aliați
  • aliații
  • aliate
  • aliatele
genitiv-dativ singular
  • aliat
  • aliatului
  • aliate
  • aliatei
plural
  • aliați
  • aliaților
  • aliate
  • aliatelor
vocativ singular
plural
aliant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliant
  • aliantul
  • aliantă
  • alianta
plural
  • alianți
  • alianții
  • aliante
  • aliantele
genitiv-dativ singular
  • aliant
  • aliantului
  • aliante
  • aliantei
plural
  • alianți
  • alianților
  • aliante
  • aliantelor
vocativ singular
plural
Intrare: aliat (s.m.f.)
  • silabație: a-li-at
substantiv masculin și feminin (MF2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliat
  • aliatul
  • aliatu‑
  • alia
  • aliata
plural
  • aliați
  • aliații
  • aliate
  • aliatele
genitiv-dativ singular
  • aliat
  • aliatului
  • aliate
  • aliatei
plural
  • aliați
  • aliaților
  • aliate
  • aliatelor
vocativ singular
  • aliatule
  • aliate
  • alia
  • aliato
plural
  • aliaților
  • aliatelor
aliant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliant
  • aliantul
  • aliantă
  • alianta
plural
  • alianți
  • alianții
  • aliante
  • aliantele
genitiv-dativ singular
  • aliant
  • aliantului
  • aliante
  • aliantei
plural
  • alianți
  • alianților
  • aliante
  • aliantelor
vocativ singular
plural
Intrare: aliat (s.n.)
  • silabație: a-li-at
substantiv masculin și feminin (MF2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliat
  • aliatul
  • aliatu‑
  • alia
  • aliata
plural
  • aliați
  • aliații
  • aliate
  • aliatele
genitiv-dativ singular
  • aliat
  • aliatului
  • aliate
  • aliatei
plural
  • aliați
  • aliaților
  • aliate
  • aliatelor
vocativ singular
  • aliatule
  • aliate
  • alia
  • aliato
plural
  • aliaților
  • aliatelor
aliat3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-li-at
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliat
  • aliatul
  • aliatu‑
plural
  • aliaturi
  • aliaturile
genitiv-dativ singular
  • aliat
  • aliatului
plural
  • aliaturi
  • aliaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: alia
  • silabație: a-li-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alia
  • aliere
  • aliat
  • aliatu‑
  • aliind
  • aliindu‑
singular plural
  • alia
  • aliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aliez
(să)
  • aliez
  • aliam
  • aliai
  • aliasem
a II-a (tu)
  • aliezi
(să)
  • aliezi
  • aliai
  • aliași
  • aliaseși
a III-a (el, ea)
  • alia
(să)
  • alieze
  • alia
  • alie
  • aliase
plural I (noi)
  • aliem
(să)
  • aliem
  • aliam
  • aliarăm
  • aliaserăm
  • aliasem
a II-a (voi)
  • aliați
(să)
  • aliați
  • aliați
  • aliarăți
  • aliaserăți
  • aliaseți
a III-a (ei, ele)
  • alia
(să)
  • alieze
  • aliau
  • alia
  • aliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aliat (adj.) aliant

  • 1. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: unit întovărășit 2 exemple
    exemple
    • Regimul de stat al republicii noastre, regimul democrației populare, reprezintă puterea oamenilor muncii de la orașe și sate, puterea clasei muncitoare aliate cu țărănimea muncitoare, cu alte cuvinte puterea majorității covîrșitoare a populației țării îndreptate împotriva unei minorități de exploatatori și asupritori. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 692.
      surse: DLRLC
    • În curînd Plevna era să fie atacată cu toată puterea armatelor aliate. CARAGIALE, O. I 356.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi alia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

alia

  • 1. reflexiv A încheia un tratat de alianță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dimitrie Cantemir... se alie cu Petru a Rusiei. NEGRUZZI, S. I 277.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A se uni printr-un tratat de alianță.
      surse: DN sinonime: uni (verb)
    • 1.1. A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: coaliza înțelege
    • 1.2. A se alătura unei idei.
      surse: DN
    • 1.3. A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie.
      surse: DN sinonime: înrudi
  • 2. tranzitiv A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

aliat, -ă (persoană) aliat aliată aliant

  • 1. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: adversar, -ă dușman dușmancă un exemplu
    exemple
    • Clasa muncitoare, clasă conducătoare în stat, acordă un sprijin permanent aliatului ei, țărănimea muncitoare, ferind-o de exploatarea chiaburească, ajutînd-o să obțină recolte bogate, să-și ridice zi de zi bunăstarea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2636.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi alia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN