2 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe același plan, pe lângă. ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: (pop. și fam.) alăturea adv.] – A3 + lature.

alături [At: DOSOFTEI, V. S. 51/1 / V: (înv) alature, alaturea, alaturia,[1] ~ea / E: lat ad-latera] 1-2 a, av (Care este) lângă (cineva sau) ceva. 3-4 a, av (Care este) la (dreapta sau la) stânga cuiva (ori a ceva). 5-6 a, av (Care este) unul lângă altul. 7-8 a, av (Care este) unul împreună cu alții. 9 av Lângă. 10 av Împreună cu... 11 av În același timp. 12 av Asemenea. 13 av Laolaltă. 14 av (Îla) De ~ învecinat. 15 av (Îs) Rudele (sau neamurile) de ~rea Rudele de sânge. 16 av (Îe) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) ~rea cu drumul A greși în comportare, în păreri etc. 17 av (Îae) în alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 18 av (Îe) A fi ~ de cineva A fi solidar cu cineva.

  1. 2 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall

ALẮTURI adv. 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc.). ♦ În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe același plan, pe lângă. ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alăturea adv.] – A3 + lature.

ALẮTURI adv. (Și în forma alăturea) 1. (Exprimă un raport local) Lîngă cineva sau ceva, în poziție laterală (la dreapta sau la stînga) față de cineva sau de ceva. Cu toiagul lui alături, Nică-ndată se lungi Și, cu-n zîmbet, adormi. CASSIAN, în POEZ. N. 115. Alături, locul era plin de coceni și coji de dovleac copt. PREDA, Î. 149. Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături. EMINESCU, O. I 87. Gloria te puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupră-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253. ◊ Loc. adj. De alături = alăturat, învecinat. Grădina de alături e vestită pentru vișinele ei turcești. CARAGIALE, O. II 98. Avea grijă să n-o audă, din odaia de alăturea, un credincios al împăratului. CREANGĂ, P. 97. ◊ Loc. prep. Alături de... (sau cu...) = lîngă, aproape de...; paralel cu... Cel cu făclia era în frunte, iar alături de el era un ofițer. PAS, L. I 67. Alături de el dormea Levi. SAHIA, N. 106. Furca căzu alături cu ea. EMINESCU, N. 9. Glonțul trecu alăturea cu capul tînărului. NEGRUZZI, S. I ◊ Expr. (Familiar) Alături cu drumul = fără judecată, fără rațiune, aiurea. Vorbește alături cu drumul. ♦ În alt punct decît cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alături. 2. (Exprimă un raport modal) Unul lîngă altul (în poziție laterală); unul împreună cu altul (sau cu alții). Păstrează-mi mîna mea într-ale tale, Să stăm așa, alături, amîndoi. CAZIMIR, L. U. 86. Braț de braț pășesc alături... le stă bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. Doi tineri mergeau alăturea la pas. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ Loc. prep. Alături de... (sau cu...) = o dată cu..., pe lîngă..., pe plan paralel cu... Alături cu această mare civilizație materială, două rele mari care mistuiau împărăția [romană] și care îi pregăteau căderea: robia și proprietatea cea mare, trebuiră a produce și în noua colonie [Dacia] relele lor, înghițind cu încetul proprietățile mici ce fiecare colon dobîndise la început și substituind robi la oameni liberi. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. Popoarele libere sînt alături de popoarele subjugate, care luptă pentru libertate, pentru suveranitatea națională, pentru pace. – Variantă: alătureá adv.

ALẮTURI adv. 1. (Local) Lîngă cineva sau ceva, la dreapta sau la stînga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) Alături cu drumul = fără judecată, fără rațiune. ♦ În alt punct decît cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alături. 2. (Modal) Unul lîngă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = o dată cu..., pe lîngă... ◊ Expr. A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alắturea adv.] – Din a3 + lature.

ALẮTURI adv. Lângă cineva sau ceva. A se așeza ~.A fi ~ de cineva a acorda cuiva un sprijin; a fi solidar cu cineva. ~ cu drumul fără judecată; fără chibzuință. [Sil. -turi; Var. alăturea] /a + lature

alắturĭ (vest) și alắturea (est) adv. (d. lature). Lîngă: alăturea de noĭ, cu noĭ; alăturea cu casa, de casă. Fig. Afară din: alăturea de adevăr, cu adevăru. Pe alăturea, pe lîngă: mergea pe alăturea de mine, locuĭește pe alăturea de noĭ.Vechĭ alaturea.

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] – Din alături.

ALẮTUREA adv. v. alături.

LĂTURÁ vb. I v. alătura.

alăturá [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: alătúr, -réz / E: alături] 1-2 vtr A (se) așeza alături Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (Înv) A (se) învecina. 5-6 vtr (Înv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (Înv) A adăuga. 8 vr (Înv) A adera la o cauză, la o mișcare. 9 vt A compara.

lăturea1[1] av vz alături

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ALĂTURÁ, alătúr, vb. I. 1. Tranz. A pune unul lîngă altul, a face să stea alături. Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ♦ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Alăturăm planul lucrării. 2. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «de») A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se așeza alături. Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul alăturării este de a însoți în mers pe cineva) împreună... vecini... rosti Sender, alăturîndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.

ALĂTURÁ, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lăturá vb. I] – V. alături.

A SE ALĂTURÁ mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături

A ALĂTURÁ alătur tranz. 1) A face să se alăture. 2) A mai pune la ceea ce este; a adăuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta; a compara. /Din alături

alăturà v. 1. a pune alăturea, a anexa, a compara, a pune în paralel; 2. a se apropia: nu poți să te alături de el.

alăturea adv. 1. lângă; pe alăturea, prin prejur; 2. fig. afară din: alături cu adevărul, alături cu dreptatea. [V. lature].

alắtur și -éz, a v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alături/(pop., fam.) alăturea adv.

+alături de adv. + prep. (Locuiește ~ mine.; dar: alăturea cu drumul)

alătura (a ~) vb., ind. prez. 3 alătură

alăturá vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALĂTURI adv. 1. (local) (pop.) acolea, colea. (E ~, chiar lângă tine.) 2. (modal) împreună, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)

ALĂTURI adv. 1. (local) (pop.) acolea, colea. (E ~, chiar lîngă tine.) 2. (modal) împreună, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)

ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

ALĂTURA vb. 1. a (se) anexa, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alături, adv.1. Lîngă, aproape de. 2. În afara locului. – Var. alăturea. Lat. ad latera (REW 4934; DAR), cf. it. allato, v. fr. lez. Forma înv. este alăture, păstrată în var.Der. alătura, vb. (a așeza alături); alăturaș, s. m. (înv., vecin).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

A WOMAN’S FUTURE IS NOT WITH HER MOTHER (engl.) viitorul unei femei nu este alături de mama sa – G.B. Shaw, „Too true to be good”, 1114.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a călca pe alături expr. a comite infidelități conjugale.

a da pe-alături expr. a încălca fidelitatea conjugală.

a o lua alăturea cu drumul expr. a divaga, a nu vorbi la subiect

Intrare: alătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alătura
  • alăturare
  • alăturat
  • alăturatu‑
  • alăturând
  • alăturându‑
singular plural
  • alătură
  • alăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alătur
(să)
  • alătur
  • alăturam
  • alăturai
  • alăturasem
a II-a (tu)
  • alături
(să)
  • alături
  • alăturai
  • alăturași
  • alăturaseși
a III-a (el, ea)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alătura
  • alătură
  • alăturase
plural I (noi)
  • alăturăm
(să)
  • alăturăm
  • alăturam
  • alăturarăm
  • alăturaserăm
  • alăturasem
a II-a (voi)
  • alăturați
(să)
  • alăturați
  • alăturați
  • alăturarăți
  • alăturaserăți
  • alăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alăturau
  • alătura
  • alăturaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lătura
  • lăturare
  • lăturat
  • lăturatu‑
  • lăturând
  • lăturându‑
singular plural
  • lătură
  • lăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lătur
(să)
  • lătur
  • lăturam
  • lăturai
  • lăturasem
a II-a (tu)
  • lături
(să)
  • lături
  • lăturai
  • lăturași
  • lăturaseși
a III-a (el, ea)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lătura
  • lătură
  • lăturase
plural I (noi)
  • lăturăm
(să)
  • lăturăm
  • lăturam
  • lăturarăm
  • lăturaserăm
  • lăturasem
a II-a (voi)
  • lăturați
(să)
  • lăturați
  • lăturați
  • lăturarăți
  • lăturaserăți
  • lăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lăturau
  • lătura
  • lăturaseră
Intrare: alături / alăturea
alături adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • alături
alăturea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • alăturea
lăturea1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • lăturea
alature adverb
adverb (I8)
  • alature
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alături / alătureaadverb

  • 1. (Local) Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la stânga cuiva sau a ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lângă
    • format_quote Cu toiagul lui alături, Nică-ndată se lungi Și, cu-n zîmbet, adormi. CASSIAN, în POEZ. N. 115. DLRLC
    • format_quote Alături, locul era plin de coceni și coji de dovleac copt. PREDA, Î. 149. DLRLC
    • format_quote Să iertați, boieri, ca nunta s-o pornim și noi alături. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • format_quote Gloria te puse l-atîta înălțime, Cît n-aveai tu deasupră-ți și-alăturea pe nime! ALECSANDRI, P. III 253. DLRLC
    • 1.1. În alt punct decât cel vizat (dar foarte aproape de acesta). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A nimerit alături. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De alături = alăturat, vecin, învecinat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Grădina de alături e vestită pentru vișinele ei turcești. CARAGIALE, O. II 98. DLRLC
      • format_quote Avea grijă să n-o audă, din odaia de alăturea, un credincios al împăratului. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
      • chat_bubble (în) sintagmă Rudele (sau neamurile) de alăturea = rudele de sânge. MDA2
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Alături de... (sau cu...) = aproape de...; paralel cu... DLRLC
      sinonime: lângă
      • format_quote Cel cu făclia era în frunte, iar alături de el era un ofițer. PAS, L. I 67. DLRLC
      • format_quote Alături de el dormea Levi. SAHIA, N. 106. DLRLC
      • format_quote Furca căzu alături cu ea. EMINESCU, N. 9. DLRLC
      • format_quote Glonțul trecu alăturea cu capul tînărului. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
    • chat_bubble familiar A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc.). DEX '09 MDA2
      sinonime: greși
    • chat_bubble familiar Alături cu drumul = fără judecată, fără rațiune. MDA2 DLRLC
      sinonime: aiurea
      • format_quote Vorbește alături cu drumul. DLRLC
  • 2. (Modal) Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu alții). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păstrează-mi mîna mea într-ale tale, Să stăm așa, alături, amîndoi. CAZIMIR, L. U. 86. DLRLC
    • format_quote Braț de braț pășesc alături... le stă bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • format_quote Doi tineri mergeau alăturea la pas. NEGRUZZI, S. I 30. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Alături de... (sau, rar, cu...) = pe același plan, pe lângă. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Alături de... (sau cu...) = o dată cu..., pe lângă..., pe plan paralel cu... DLRLC
        • format_quote Alături cu această mare civilizație materială, două rele mari care mistuiau împărăția [romană] și care îi pregăteau căderea: robia și proprietatea cea mare, trebuiră a produce și în noua colonie [Dacia] relele lor, înghițind cu încetul proprietățile mici ce fiecare colon dobîndise la început și substituind robi la oameni liberi. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • chat_bubble A fi alături de cineva = a fi solidar cu cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Popoarele libere sunt alături de popoarele subjugate, care luptă pentru libertate, pentru suveranitatea națională, pentru pace. DLRLC
  • 3. În același timp. MDA2
  • 4. Asemenea. MDA2
    sinonime: asemenea
  • 5. Laolaltă. MDA2
    sinonime: laolaltă
etimologie:

alătura, alăturverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. DLRLC
    • format_quote Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. DLRLC
    • format_quote El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. DLRLC
    • format_quote Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. DLRLC
etimologie:
  • alături DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.