15 definiții pentru ah

ah [At: (a. 1805) CONACHI, P. 83 / V: aht (PI: -e și -uri), aft (PI: -uri) / PI: -uri / E: fo] 1 i Cuvânt care exprimă o durere fizică mare. 2-3 i, sn (Cuvânt care exprimă un) regret. 4 sn Suspin. 5 sn Durere. 6 sn Dorință. 7 sn Surprindere. 8 sn Admirație. 9 sn Entuziasm. 10 sn Plăcere (mare). 11 sn Supărare. 12 sn Indignare.

AH interj. A2. – Onomatopee.

AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică. 2. A2 (1).

AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică violentă. Cu ochii-nchiși și strînși de tot, Ea de dureri izbea piciorul: Ah, lasă-mă, că nu mai pot! COȘBUC. P. I 182. Ah! ce foc simt că mă arde, strigă bolnavul, apucîndu-se cu mîinile de pîntece. NEGRUZZI, S. I 164. ◊ (Substantivat) Să trăiesc cu tușea și junghiurile, cu ahurile și palpitațiile d-tale? DELAVRANCEA, S. 111. 2. Exclamație care trădează sentimente puternice, ca: a) teamă, milă, deznădejde, părere de rău. O întrebam încet: Ceai, Chivo? Și ea de-abia putea să-mi răspundă: Ah! de-ar afla taica... de-ar afla taica... ar fi amar de mine! Tare mă tem de mînia lui. SADOVEANU, O. III 676. Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! N-ai glas de vifor, să jelești... Nu ești de foc, la piept să-l strîngi, Să-l încălzești! COȘBUC, P. I 147. Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! EMINESCU, O. I 158. Ah! cui ar fi trecut prin gînd Ș-ar fi crezut vrodată Că mulți lipsi-vor în curînd Din mîndra noastră ceată! ALECSANDRI, P. A. 205. ◊ (Substantivat) Din cînd în cînd... strecura printre dinții albi și mărunți cîte un «ah»! care-i umfla peptul și-i cutreiera tot trupul. DELAVRANCEA, S. 109; b) mulțumire, admirație, dragoste. Ah! minere cu suflet de bărbat, zise balaurul. DELAVRANCEA, V. V. 214. Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i! EMINESCU, O. I 154. Ah! pot să mor de-acum, am zis, A noastră e izbînda! ALECSANDRI, P. A. 209; c) ciudă, necaz. Cum îl văzură zînele scăpat, se că-trăniră de necaz că nu putură să-l prindă. Atunci ele îi ziseră: Ah! fecior de lele ce mi-ai fost, cum de ne amăgiși? ISPIRESCU, L. 150.

AH interj. 1. Strigăt pricinuit de o durere fizică. 2. Exclamație care trădează sentimente puternice, ca: teamă, părere de rău, milă, deznădejde; mulțumire, admirație, dragoste; ciudă.

ah, interj. – Indică durere, chin. – Var. ahá, interj. (arată satisfacția); ahó (var. ho), interj. (arată dorința de a face să se oprească; mai ales cu privire la boi). – Mr. ah(a). Creație expresivă; cf. explicația sa, incompletă și incorectă, la Carstensen 20-4. Pentru aho, cu var. sa, cf. ven. ao, sp. jo.Der. aht, s. n. (oftat), a cărui formație pare a fi influențată de ngr. ἄχτι; ahtiare, s. f. (jinduire; lăcomie, aviditate), format pe baza inf. unui vb. care nu s-a folosit niciodată, ca și cuvîntul următor; ahtiat, adj. (avid, lacom), pe care Roesler 588 îl derivă greșit de la tc. ihtiay „nevoie”.

AH interj. (se folosește pentru a exprima o durere fizică sau diferite sentimente: de teamă, de admirație, de bucurie etc.). /Onomat.

ah ! int. exprimă durere și suferință.

ah! interj. de durere saŭ mirare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AH interj. a!, aoleu!, au!, i!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văléu!, (Transilv. și Ban.) túlai!, (Mold.) vah! (~!, ce durere simt!)

Intrare: ah
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ah ahul
plural ahuri ahurile
genitiv-dativ singular ah ahului
plural ahuri ahurilor
vocativ singular
plural