opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGREGARE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega.

AGREGARE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega.

agregare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: agrega] 1 (D. elemente) Unire (într-un tot) Si: agregație (1), alipire. 2 Fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele Si: agregație (2).

AGREGARE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; alipire, unire într-un tot. Agregarea și dezagregarea moleculelor. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare din cele trei stări sub care se poate prezenta materia. Stările de agregare sînt: starea solidă, lichidă și gazoasă.

AGREGARE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; alipire. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență diferită sub care se poate prezenta materia.

AGREGARE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor părți între care nu există o legătură intimă; unire într-un tot; agregație. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stări de consistență sub care se poate prezenta materia. [< agrega].

AGREGARE s. f. faptul de a se agrega; agregație. ♦ stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei. (< agrega)

*agregáre f. Acțiunea de a agrega, de a uni, de a conglomera.

AGREGA, pers. 3 agregă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.

agrega vr [At: DA ms / Pzi: 3 agregă / E: agréger, lat aggregare] (D. elemente) A se uni (într-un tot) Si: a se alipi. corectat(ă)

*AGREGA (agreg, -eghez) vb. tr. și refl. A (se) alipi, a (se) strînge laolaltă: cristalele se agregă [fr. < lat.].

AGREGA, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.

AGREGA, pers. 3 agregă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se alipi, a se uni într-un tot. Rocile s-au agregat. – Prez. ind. și: agreghează.

AGREGA, pers. 3 agregă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).

AGREGA vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].

AGREGA vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s’/agréger, lat. agregare)

A SE AGREGA pers. 3 se agregă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare

agregați(un)e f. 1. admiterea la titlul de agregat; 2. Fiz. împreunarea părților unui tot.

*agrég, a -á v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într’un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agregare (desp. a-gre-) s. f., g.-d. art. agregării; pl. agregări

agregare (a-gre-) s. f., g.-d. art. agregării; pl. agregări

agregare s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. agregării; pl. agregări

agrega (a se ~) (desp. a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agregă, imperf. 3 pl. se agregau; conj. prez. 3 să se agrege; ger. agregându-se

agrega (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agregă; conj. prez. 3 să se agrege

agrega vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agregă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrege

agreghez, -ghează 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGREGA vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)

AGREGA vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)

A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega

Intrare: agregare
  • silabație: a-gre- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agregare
  • agregarea
plural
  • agregări
  • agregările
genitiv-dativ singular
  • agregări
  • agregării
plural
  • agregări
  • agregărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: agrega
  • silabație: a-gre-ga info
verb (V13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agrega
  • agregare
  • agregat
  • agregatu‑
  • agregând
  • agregându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • agregă
 (să)
  • agrege
  • agrega
  • agregă
  • agregase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • agregă
 (să)
  • agrege
  • agregau
  • agregară
  • agregaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agregare, agregărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se agrega. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: agregație alipire unire
    • format_quote Agregarea și dezagregarea moleculelor. DLRLC
    • 1.1. Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Stările de agregare sunt: starea solidă, lichidă și gazoasă. DLRLC
etimologie:
  • vezi agrega DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

agregaverb

  • 1. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: alipi lipi reuni uni antonime: dezagrega
    • format_quote Rocile s-au agregat. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: agreghează. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.