2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agregare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: agrega] 1 (D. elemente) Unire (într-un tot) Si: agregație (1), alipire. 2 Fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele Si: agregație (2).

AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega.

AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; agregație. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele. – V. agrega.

AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; alipire, unire într-un tot. Agregarea și dezagregarea moleculelor.Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare din cele trei stări sub care se poate prezenta materia. Stările de agregare sînt: starea solidă, lichidă și gazoasă.

AGREGÁRE, agregări, s. f. Faptul de a se agrega; alipire. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență diferită sub care se poate prezenta materia.

AGREGÁRE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor părți între care nu există o legătură intimă; unire într-un tot; agregație. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stări de consistență sub care se poate prezenta materia. [< agrega].

AGREGÁRE s. f. faptul de a se agrega; agregație. ♦ stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei. (< agrega)

*agregáre f. Acțiunea de a agrega, de a uni, de a conglomera.

agrega vr [At: DA ms / Pzi: 3 agre / E: agréger, lat aggregare] (D. elemente) A se uni (într-un tot) Si: a se alipi. corectată

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se alipi, a se uni într-un tot. Rocile s-au agregat.Prez. ind. și: agreghează.

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).

AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].

AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s’/agréger, lat. agregare)

A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare

agregați(un)e f. 1. admiterea la titlul de agregat; 2. Fiz. împreunarea părților unui tot.

*agrég, a v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într’un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agregáre (a-gre-) s. f., g.-d. art. agregắrii; pl. agregắri

agregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. agregării; pl. agregări

agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége

agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége

arată toate definițiile

Intrare: agregare
  • silabație: a-gre-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agregare
  • agregarea
plural
  • agregări
  • agregările
genitiv-dativ singular
  • agregări
  • agregării
plural
  • agregări
  • agregărilor
vocativ singular
plural
Intrare: agrega
  • silabație: a-gre-ga
verb (V13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agrega
  • agregare
  • agregat
  • agregatu‑
  • agregând
  • agregându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • agre
(să)
  • agrege
  • agrega
  • agregă
  • agregase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • agre
(să)
  • agrege
  • agregau
  • agrega
  • agregaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agregare

  • 1. Faptul de a se agrega.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: agregație alipire unire un exemplu
    exemple
    • Agregarea și dezagregarea moleculelor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Stările de agregare sunt: starea solidă, lichidă și gazoasă.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi agrega
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

agrega

etimologie: