2 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adormíre sf [At: MOXA, 362/14/ V: (îrg) adur- / PI: -ri / E: adormi] 1 Trecere în starea de somn. 2 Stare în care se află cineva când doarme Si: somn. 3 (Fig) Amorțire. 4 (Fig; îlb) Moarte. 5 (Fig) Alinare. 6 (Înv; fig) Omorâre. 7 (Îe) ~ a Maicii Domnului Sărbătoare religioasă de Sfânta-Maria-Mare, celebrată pe 15 august.

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – V. adormi.

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – V. adormi.

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi. 1.Cufundare în somn. (Fig.) Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pin la ceruri din a lumii deșteptare? ALECSANDRI, P. A. 81. ◊ Fig. Slăbirea intensității unei preocupări, a unei senzații, a unui sentiment. Adormirea vigilenței, autoliniștirea, atitudinea de gură-cască trebuie combătute. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. Fig. (În stil bisericesc) Moarte. Adormirea maicii domnului.

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbaj bisericesc) Moarte.

adormíre s. f., g.-d. art. adormírii

adormíre s. f., g.-d. art. adormírii

Adormire ≠ deșteptare, trezire

adormire f. 1. fapta de a adormi; 2. Adormirea Maicei Domnului, mare sărbătoare la 15 August, numită și Sfânta Maria Mare.

adormire f. Acțiunea de a adormi. Adormirea Maĭciĭ Domnuluĭ, o sărbătoare la 15 August, numită Sfînta Maria cea Mare. V. uspenie.

adormí [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: adórm / E: lat addormire] 1 vi A trece la starea de somn Cf: a aromi, a ațipi, a moțăi, a piroti. 2 vr (Frm; nob; fig) A-și pierde vigoarea Si: a se amorți, a se liniști. 3 vi (Îe) A ~ din greu, (ca) dus sau (ca) mort A cădea într-un somn greu sau în stare de letargie. 4 vi (Fig; îlb) A muri. 5 vi (Îe) A ~ somn veșnic sau somnul cel de veci A muri. 6 vt A aduce pe cineva la starea de somn. 7 vt (Fig) A alina. 8 vt (Înv; fig) A omorî.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. I. Intranz. 1. A trece la starea de somn, a înceta de a mai fi treaz. V. ațipi. Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32. Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Cu complement intern) Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665. ◊ Fig. Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, în fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110. Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adînc. Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215. 2. Fig. (Uneori cu determinarea «de veci», «întru domnul» etc.) A muri. Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66. Într-o zi, Măriuca... se culcă la piciorul părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121. ◊ (Cu complement intern) A adormit somnul cel de veci. ◊ (Rar) Tranz. A omorî, a ucide. Al doilea pistol [al tîlharului] adoarme pe al doilea sihastru. GALACTION, O. I 252. II. Tranz. 1. A aduce pe cineva la starea de somn (prin mișcări și sunete monotone). Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Miile de paseri cîntau... cîntece așa de... duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ Fig. (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea, a alina, a liniști, a potoli. Chitind și-a mai adormit foamea.Expr. A adormi vigilența cuiva = a face să slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă. ◊ A face (pe cineva) să doarmă și. să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. Bolnavul a fost adormit cu cloroform. 2. Fig. A alina, a liniști, a potoli.

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (În limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a liniști, a potoli o senzație, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.

adormí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 să adoármă

adormí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 sg. și pl. adoármă

ADORMÍ vb. (înv. și reg.) a aromi. (A ~ greu.)

ADORMÍ vb. v. alina, calma, deceda, dispărea, domoli, duce, îmblânzi, liniști, muri, pieri, potoli, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, tempera, ușura.

A adormi ≠ a (se) deștepta, a (se) trezi,

Intrare: adormire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adormire adormirea
plural adormiri adormirile
genitiv-dativ singular adormiri adormirii
plural adormiri adormirilor
vocativ singular
plural
Intrare: adormi
verb (VT302)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adormi adormire adormit adormind singular plural
adormi, adoarme- adormiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adorm (să) adorm adormeam adormii adormisem
a II-a (tu) adormi (să) adormi adormeai adormiși adormiseși
a III-a (el, ea) adoarme (să) adoarmă adormea adormi adormise
plural I (noi) adormim (să) adormim adormeam adormirăm adormiserăm, adormisem*
a II-a (voi) adormiți (să) adormiți adormeați adormirăți adormiserăți, adormiseți*
a III-a (ei, ele) adorm (să) adoarmă adormeau adormi adormiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)