adormire sf [At: MOXA, 362/14/ V: (îrg) adur- / Pl: ~ri / E: adormi] 1 Trecere în starea de somn. 2 Stare în care se află cineva când doarme Si: somn. 3 (Fig) Amorțire. 4 (Fig; îlb) Moarte. 5 (Fig) Alinare. 6 (Înv; fig) Omorâre. 7 (Îe) ~ a Maicii Domnului Sărbătoare religioasă de Sfânta-Maria-Mare, celebrată pe 15 august.

ADORMIRE sf. 1 Faptul de a adormi ¶¶ contr. NEADORMIRE ¶ 2 📆 Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare, numită și Sîntă-Măria mare, ce se ține de biserica creștină la 15 August, întru amintirea morții Preacuratei Fecioare (🖼 31).

ADORMIRE s. f. Faptul de a adormi. 1.Cufundare în somn. (Fig.) Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pin la ceruri din a lumii deșteptare? ALECSANDRI, P. A. 81. ◊ Fig. Slăbirea intensității unei preocupări, a unei senzații, a unui sentiment. Adormirea vigilenței, autoliniștirea, atitudinea de gură-cască trebuie combătute. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. Fig. (În stil bisericesc) Moarte. Adormirea maicii domnului.

ADORMIRE s. f. Faptul de a adormi. ♦ Fig. (În limbaj bisericesc) Moarte.

adormire f. 1. fapta de a adormi; 2. Adormirea Maicei Domnului, mare sărbătoare la 15 August, numită și Sfânta Maria Mare.

adormire f. Acțiunea de a adormi. Adormirea Maĭciĭ Domnuluĭ, o sărbătoare la 15 August, numită Sfînta Maria cea Mare. V. uspenie.

ADORMI, adorm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea. – Lat. addormire.

adormi [At: PSALT. SCH. 422/12 / Pzi: adorm / E: lat addormire] 1 vi A trece la starea de somn Cf: a aromi, a ațipi, a moțăi, a piroti. 2 vr (Frm; nob; fig) A-și pierde vigoarea Si: a se amorți, a se liniști. 3 vi (Îe) A ~ din greu, (ca) dus sau (ca) mort A cădea într-un somn greu sau în stare de letargie. 4 vi (Fig; îlb) A muri. 5 vi (Îe) A ~ somn veșnic sau somnul cel de veci A muri. 6 vt A aduce pe cineva la starea de somn. 7 vt (Fig) A alina. 8 vt (Înv; fig) A omorî.

adurmi^[1] v vz adormi

ADORMI (adorm) I. vb. tr. 1 A face să doarmă: abia a putut să adoarmă copilul; l-au adormit cu cloroform ¶ 2 Pr. exag. A plictisi Ia culme, a obosi pe cineva într’atît încît să-l cuprindă somnul: era singura carte care avea puterea a-l ~ (NEGR.) ¶ 3 A încînta în așa fel simțurile cuiva încît să-l facă să doarmă: zicea din fluier niște doine de te adormea (ISP.) ¶ 4 familiar A face să stea liniștit prin făgăduieli mincinoase, prin amăgiri, etc.: se lăsă a fi adormit cu speranțe zadarnice ¶ 5 fig. A potoli, a liniști, a alina: ca să-și adoarmă chinul, durerea, dorul, etc. II. vb. intr. 1 A începe a dormi, a-l cuprinde somnul: de la o vreme i-a furat somnul pe amîndoi și au adormit duși (CRG.); fig.: Gîndu-i adoarme în nemișcare (VLAH.) ¶ 2 fig. A se moleși, a lucra alene: bagă de seamă să nu adoarmă lucrătorii ¶ 3 fig. A lîncezi, a tînji, a sta în loc, a înceta: de cînd cu criza, toate afacerile au adormit ¶ 4 fig. A se pierde, a dispărea: sentimentul de dreptate pe care-l sădisem în inima lui adormise acum ¶ 5 fig. A muri: pentru că și svențiia lui era om și-i era a muri, să războli puținel și așia a dormi (VARL.); mai adesea în stil biblic: a ~ în (sau întru) Domnul; tot astfel a ~ somnul (cel) de veci, a ~ somnul cel lung (ISP.), a muri în pace [lat. addormire].

†ADORMITA (-itez) vb. intr. A adormi: adormit-au păstorii tăi (BIBL.) [dormita]

ADORMITOR adj. verb. ADORMI. 1 Care adoarme, care aduce somn: buruieni adormitoare; miros ~; muzică adormitoare: clipesc somnoros din ochi ascultînd șuetul ~ al apei (VLAH.) ¶ 2 Pr. exag. Plictisitor, obositor: e o carte adormitoare.

†ADURMI (adorm) = ADORMI.

ADORMI, adorm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea. – Lat. addormire.

ADORMI, adorm, vb. IV. I. Intranz. 1. A trece la starea de somn, a înceta de a mai fi treaz. V. ațipi. Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32. Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Cu complement intern) Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665. ◊ Fig. Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, în fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110. Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adînc. Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215. 2. Fig. (Uneori cu determinarea «de veci», «întru domnul» etc.) A muri. Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66. Într-o zi, Măriuca... se culcă la piciorul părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121. ◊ (Cu complement intern) A adormit somnul cel de veci. ◊ (Rar) Tranz. A omorî, a ucide. Al doilea pistol [al tîlharului] adoarme pe al doilea sihastru. GALACTION, O. I 252. II. Tranz. 1. A aduce pe cineva la starea de somn (prin mișcări și sunete monotone). Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Miile de paseri cîntau... cîntece așa de... duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ Fig. (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea, a alina, a liniști, a potoli. Chitind și-a mai adormit foamea. ◊ Expr. A adormi vigilența cuiva = a face să slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă. ◊ A face (pe cineva) să doarmă și. să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. Bolnavul a fost adormit cu cloroform. 2. Fig. A alina, a liniști, a potoli.

ADORMI, adorm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (În limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a liniști, a potoli o senzație, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.

A ADORMI adorm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a răposa; a deceda; a se sfârși. 2. tranz. 1) A face să treacă de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce în stare de liniște; a liniști; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire

adormì v. 1. a începe a dormi: abia a adormit; 2. a face să doarmă: a adormi copilul; 3. fig. a liniști momentan: ca să adoarmă presupunerile Domnului AL; 4. a muri în pace: a adormi întru Domnul. [Lat. ADDORMIRE].

adórm, a -í, v. tr. (lat. addormire, it. addormire, pv. sp. pg. adormir. – Adoarme, să adoarmă). Încep să dorm: abea adormisem. V. tr. Fac să doarmă: a adormi un copil. Fig. Nu pot atrage atențiunea, plictisesc: discursurile luĭ te adorm. Amuzez ca să nu se observe: a adormi atențiunea dușmanilor. A adormi întru Domnu, a adormi somnu cel de vecĭ, a muri.

adormire s. f., g.-d. art. adormirii

adormire s. f., g.-d. art. adormirii

adormire s. f., g.-d. art. adormirii

adormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adorm, 3 sg. adoarme, imperf. 1 adormeam; conj. prez. 1 sg. să adorm, 3 să adoarmă; imper. 2 sg. afirm. adormi/(+ clitic) adoarme (Adormi repede! dar: Adoarme-l repede! Adoarme-i bănuielile!)

Adormirea Maicii Domnului (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Adormirii Maicii Domnului

adormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adorm, imperf. 3 sg. adormea; conj. prez. 3 să adoarmă

Adormirea Maicii Domnului (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. art. Adormirii Maicii Domnului

adormi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adorm, imperf. 3 sg. adormea; conj. prez. 3 sg. și pl. adoarmă

adormi

adorm, -dormim 1 pl., -dormi inf.

Adormirea Maicii Domnului.

Adormire ≠ deșteptare, trezire

ADORMI vb. v. alina, calma, deceda, dispărea, domoli, duce, îmblânzi, liniști, muri, pieri, potoli, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, tempera, ușura.

ADORMI vb. (înv. și reg.) a aromi. (A ~ greu.)

ADORMI vb. (înv. și reg.) a aromi. (A ~ greu.)

adormi vb. v. ALINA. CALMA. DECEDA. DISPĂREA. DOMOLI. DUCE. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. MURI. PIERI. POTOLI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. TEMPERA. UȘURA.

A adormi ≠ a (se) deștepta, a (se) trezi,

adormi (adorm, adormit), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).

adormire, adormiri s. f. Faptul de a adormi. ♦ Adormirea Maicii Domnului = sărbătoare creștină în amintirea trecerii Sfintei Fecioare din viața pământească în cea cerească, prăznuită de Biserică la 15 august, după o pregătire prin post de două săptămâni; Fecioara Maria a fost înmormântată în grădina Ghetsimani, pe muntele Eleonului, nu departe de Ierusalim. – Din adormi.

adormire s. f. sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă

a da adormiri (cuiva) expr. (intl.) a înșela / a păcăli pe cineva.

a vorbi aiurea-n tramvai / ca să nu adoarmă expr. a spune lucruri fără sens; a face afirmații nefondate.

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.

adormi, adorm I v. t. a lovi (pe cineva) pînă la leșin II v. i. 1. a muri 2. a-și pierde cunoștința, a leșina