2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adeverire sf [At: BIBLIA (1688), 1801/2 / Pl: ~iri / E: adeveri] 1 Confirmare a exactității unui fapt, a unei afirmații etc. 2 (Jur; înv) Legalizare. 3 (Înv; îlav) Cu ~ într-adevăr.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri.V. adeveri.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri.V. adeveri.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare, atestare.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare; realizare.

adevăra vtr [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 320 / Pzi: ~rez / E: adevăr] (Înv) 1-2 A (se) adeveri (1-2).

adeveri vtr [At: (a. 1622) ap. HEM 331 / Pzi: ~resc / E: adevăr] 1-2 A (se) confirma exactitatea, justețea unui fapt, a unei afirmații etc. Si: (înv) adevăra (1). 3-4 A (se) dovedi conform cu adevărul Si: (înv) adeveri (2). 5-6 (Înv) A (se) încredința, a (se) convinge.

ADEVĂRÁ vb. I v. adeveri.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: (reg.) adevărá vb. I] – Din adevăr.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. 1. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. Certificat adeverind absolvirea unei școli. E lucru adeverit că... ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba ce un medelnicer, Ștefanache, dedese la Poartă în contra domnului. BĂLCESCU, O. I 71. 2. Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se împlini, a se realiza. Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANGĂ, P. 229. Poveștile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată. ALECSANDRI, T. 1433. – Variantă: (învechit și popular) adevărá, adeverez (TEODORESCU. P.P. 100, TEODORESCU, P. P. 81), vb. I.

ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba (BĂLCESCU). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.

A ADEVERÍ ~ésc tranz. (fapte, afirmații, ipoteze etc.) A susține ca fiind autentic; a confirma; a corobora. /Din adevăr

adeveri v. 1. a afirma, a constata; 2. a confirma, a verifica.

adeverésc v. tr. (din adevăr saŭ din maĭ vechĭu adeverez, din care a rămas azĭ numaĭ adj. adevărat). Dovedesc ca adevărat: a adeverit că e așa, știrea s’a adeverit. Vechĭ. Asigur, promit: le adeverea că se va face catolic, numaĭ să-l primească să le fie craĭ (Nec.). V. refl. Mă încredințez, mă asigur: m’am adeverit că nu spunea cu direptate (Dos.). Mă oblig: se adeveri cu jurămînt că nu se va mărita (Moxa).

adeveréz, a -ărá v. tr. (lat. ad-de-verare, d. vérum, adevăr). Vechĭ Adeveresc. Mărturisesc adevăru. – În Serbia adăvărez, a -á.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adeveríre s. f., g.-d. art. adeverírii; pl. adeveríri

adeveríre s. f., g.-d. art. adeverírii; pl. adeveríri

adeverí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 să adevereáscă

adeverí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 sg. și pl. adevereáscă

arată toate definițiile

Intrare: adeverire
adeverire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adeverire
  • adeverirea
plural
  • adeveriri
  • adeveririle
genitiv-dativ singular
  • adeveriri
  • adeveririi
plural
  • adeveriri
  • adeveririlor
vocativ singular
plural
Intrare: adeveri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adeveri
  • adeverire
  • adeverit
  • adeveritu‑
  • adeverind
  • adeverindu‑
singular plural
  • adeverește
  • adeveriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adeveresc
(să)
  • adeveresc
  • adeveream
  • adeverii
  • adeverisem
a II-a (tu)
  • adeverești
(să)
  • adeverești
  • adevereai
  • adeveriși
  • adeveriseși
a III-a (el, ea)
  • adeverește
(să)
  • adeverească
  • adeverea
  • adeveri
  • adeverise
plural I (noi)
  • adeverim
(să)
  • adeverim
  • adeveream
  • adeverirăm
  • adeveriserăm
  • adeverisem
a II-a (voi)
  • adeveriți
(să)
  • adeveriți
  • adevereați
  • adeverirăți
  • adeveriserăți
  • adeveriseți
a III-a (ei, ele)
  • adeveresc
(să)
  • adeverească
  • adevereau
  • adeveri
  • adeveriseră
verb (VT206)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adevăra
  • adevărare
  • adevărat
  • adevăratu‑
  • adevărând
  • adevărându‑
singular plural
  • adeverea
  • adevărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adeverez
(să)
  • adeverez
  • adevăram
  • adevărai
  • adevărasem
a II-a (tu)
  • adeverezi
(să)
  • adeverezi
  • adevărai
  • adevărași
  • adevăraseși
a III-a (el, ea)
  • adeverea
(să)
  • adevereze
  • adevăra
  • adevără
  • adevărase
plural I (noi)
  • adevărăm
(să)
  • adevărăm
  • adevăram
  • adevărarăm
  • adevăraserăm
  • adevărasem
a II-a (voi)
  • adevărați
(să)
  • adevărați
  • adevărați
  • adevărarăți
  • adevăraserăți
  • adevăraseți
a III-a (ei, ele)
  • adeverea
(să)
  • adevereze
  • adevărau
  • adevăra
  • adevăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adeverire

etimologie:

  • vezi adeveri
    surse: DEX '98 DEX '09

adeveri adevăra

  • 1. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: confirma susține întări antonime: infirma 2 exemple
    exemple
    • Certificat adeverind absolvirea unei școli. E lucru adeverit că...
      surse: DLRLC
    • Adeveriră cu toții jalba ce un medelnicer, Ștefanache, dedese la Poartă în contra domnului. BĂLCESCU, O. I 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) dovedi ca adevărat; a se împlini, a se realiza.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: realiza împlini 2 exemple
      exemple
      • Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANGĂ, P. 229.
        surse: DLRLC
      • Poveștile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată... ALECSANDRI, T. 1433.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • adevăr
    surse: DEX '09 DEX '98