11 definiții pentru infirmare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infirmare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: infirma] 1 Dovedire a nevalabilității. 2 Anulare a unei sentințe, a unui mandat de arestare. 3 Abrogare a unui act ilegal Si: infirmat1 (3). 4 Invalidare. corectată

INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; invalidare. – V. infirma.

INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; invalidare. – V. infirma.

INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma.

INFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; anulare. [< infirma].

INFIRMÁRE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. (< infirma)

*infirmațiúne f. (lat. infirmátio, -ónis). Acțiunea de a infirma. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infirmáre s. f., g.-d. art. infirmắrii; pl. infirmắri

infirmáre s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFIRMÁRE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. v. abrogare.

INFIRMARE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Infirmare ≠ adeverire, confirmare

Intrare: infirmare
infirmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infirmare
  • infirmarea
plural
  • infirmări
  • infirmările
genitiv-dativ singular
  • infirmări
  • infirmării
plural
  • infirmări
  • infirmărilor
vocativ singular
plural

infirmare

etimologie:

  • vezi infirma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN