9 definiții pentru adeverire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adeverire sf [At: BIBLIA (1688), 1801/2 / Pl: ~iri / E: adeveri] 1 Confirmare a exactității unui fapt, a unei afirmații etc. 2 (Jur; înv) Legalizare. 3 (Înv; îlav) Cu ~ într-adevăr.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri.V. adeveri.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri.V. adeveri.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare, atestare.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare; realizare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adeveríre s. f., g.-d. art. adeverírii; pl. adeveríri

adeveríre s. f., g.-d. art. adeverírii; pl. adeveríri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADEVERÍRE s. v. confirmare.

ADEVERIRE s. 1. arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 2. verificare. (Știința duce la ~ justeții unei ipoteze.)

Intrare: adeverire
adeverire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adeverire
  • adeverirea
plural
  • adeveriri
  • adeveririle
genitiv-dativ singular
  • adeveriri
  • adeveririi
plural
  • adeveriri
  • adeveririlor
vocativ singular
plural

adeverire

etimologie:

  • vezi adeveri
    surse: DEX '98 DEX '09