9 definiții pentru atestare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei. – V. atesta.

atestare sf [At: (sec. XIX) URICARIUL X, 375 / Pl: ~tări / E: atesta] 1 Confirmare. 2 Depunere a unei mărturii Si: atestat1 (2), atestăluire (2), atestăluit1. 3 Dovedire a existenței unui obiect Si: atestat1 (3), atestăluire (3), atestăluit1. 4 Apariție într-un text Si: atestat1 (4), atestăluire (4), atestăluit1 (4). 5 Confirmare a cuiva într-o anumită funcție sau calitate Si: atestat1 (5), atestăluire, atestăluit1 (5).

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie scrisă sau orală, dovadă; confirmare.

ATESTÁRE, atestări, s. f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie, dovadă.

ATESTÁRE s.f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie, dovadă. ♦ Prezență a unui cuvânt într-un text scris, mărturie a existenței sale în limbă. [<atesta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atestáre s. f., g.-d. art. atestắrii; pl. atestắri

atestáre s. f., g.-d. art. atestării; pl. atestări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ATESTÁRE s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă.

ATESTARE s. 1. adeverire, arătare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 2. (concr.) dovadă, mărturie, probă. (Iată o ~ pentru cele arătate.)

Intrare: atestare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atestare
  • atestarea
plural
  • atestări
  • atestările
genitiv-dativ singular
  • atestări
  • atestării
plural
  • atestări
  • atestărilor
vocativ singular
plural

atestare

  • 1. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: confirmare dovadă mărturie
    • 1.1. Prezență a unui cuvânt într-un text scris, mărturie a existenței sale în limbă.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi atesta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN