2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

acríre sf [At: DA / E: acri] 1-2 Starea de (a fi acru sau) de a acri (I) Si: acreală (1), acreață.

ACRÍRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri.Acrirea vinului = boală a vinului, provocată de bacterii acetice, care oțetesc vinul. – V. acri.

ACRÍRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acriAcrirea vinului = boală a vinului, provocată de bacterii acetice, care oțetesc vinul. – V. acri.

ACRÍRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri. 1. Ivirea (sau accentuarea) gustului acru al unui aliment (ca efect al fermentării). Acrirea laptelui. 2. Alterare, stricare.

ACRÍRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri.

acríre (a-cri-) s. f., g.-d. art. acrírii; pl. acríri

acríre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acrírii; pl. acríri

ACRÍRE s. 1. înăcrire, oțetire. (~ vinului.) 2. v. murare. 3. v. alterare.

acrí [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: -resc /E: acru2] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni (mai) acru2. 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.

ACRÍ, acresc, vb. IV Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. 1. Tranz. A face să fie (mai) acru. Acresc ciorba. 2. Refl. (Despre alimente) A se face, a deveni (mai) acru (în special ca efect al fermentării); a se înăcri. Castraveții s-au acrii. ◊ F x p r. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru2.

acrí (a ~) (a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 să acreáscă

acrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. și pl. acreáscă

ACRÍ vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.

ACRÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

A ACRÍ ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru

A SE ACRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

acrì v. 1. a (se) face acru: 2. fig. a i se urî cuiva: mi s'a acrit cu viața asta.

Intrare: acri
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acri acrire acrit acrind singular plural
acrește acriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acresc (să) acresc acream acrii acrisem
a II-a (tu) acrești (să) acrești acreai acriși acriseși
a III-a (el, ea) acrește (să) acrească acrea acri acrise
plural I (noi) acrim (să) acrim acream acrirăm acriserăm, acrisem*
a II-a (voi) acriți (să) acriți acreați acrirăți acriserăți, acriseți*
a III-a (ei, ele) acresc (să) acrească acreau acri acriseră
Intrare: acrire
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acrire acrirea
plural acriri acririle
genitiv-dativ singular acriri acririi
plural acriri acririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)