2 intrări

34 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

achitáre sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 41 / Pl: -tări / E: achita] 1 îndeplinire a unei obligații materiale sau morale Si: achitat. 2 (În tranzacții comerciale) Declarație a purtătorului care confirmă primirea sumei înscrise pe poliță.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a achita. 1. Declararea nevinovăției cuiva printr-o hotărîre judecătorească. Achitarea unui inculpat. 2. Lichidare, plată a unei datorii bănești; îndeplinirea unei obligații morale sau materiale. Achitarea impozituluiAtît în privința organizării ariilor și a treierișului cit și în privința achitării obligațiilor față de stat, gospodăriile agricole de stat, gospodăriile agricole colective, întovărășirile agricole trebuie să fie un bun exemplu pentru țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita.

achitáre s. f., g.-d. art. achitắrii; pl. achitắri

achitáre s. f., g.-d. art. achitării; pl. architări

ACHITÁRE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

ACHITÁRE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei în termen.)

ACHITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. [< achita].

achitare f. răfuire (de plată), scăpare (dela osândă).

*achitáre f. Acțiunea de a achita.

achitá [At: DA ms / Pzi: achít / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-și) plăti o obligație materială sau morală. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecată). 4 vt (Pfm) A omorî.

ACHITÁ, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

ACHITÁ, achít, vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc.) A plăti, a lichida. A achitat la timp datoria.Refl. M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o.. Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. ◊ Expr. A se achita de ceva = a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfîrșit o sarcină. Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. 3. (Familiar) A omorî, a ucide.

ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărâre judecătorească. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ♢ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o sarcină. 3. Tranz. (Fam.) A omorî, a ucide. – Fr. acquitter.

achitá (a ~) vb., ind. prez. 3 achítă

achitá vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg. și pl. achítă

ACHITÁ vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)

Intrare: achita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) achita achitare achitat achitând singular plural
achi achitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) achit (să) achit achitam achitai achitasem
a II-a (tu) achiți (să) achiți achitai achitași achitaseși
a III-a (el, ea) achi (să) achite achita achită achitase
plural I (noi) achităm (să) achităm achitam achitarăm achitaserăm, achitasem*
a II-a (voi) achitați (să) achitați achitați achitarăți achitaserăți, achitaseți*
a III-a (ei, ele) achi (să) achite achitau achita achitaseră
Intrare: achitare
achitare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular achitare achitarea
plural achitări achitările
genitiv-dativ singular achitări achitării
plural achitări achitărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)