2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.

achitare sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 41 / Pl: ~tări / E: achita] 1 îndeplinire a unei obligații materiale sau morale Si: achitat. 2 (În tranzacții comerciale) Declarație a purtătorului care confirmă primirea sumei înscrise pe poliță.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a achita. 1. Declararea nevinovăției cuiva printr-o hotărîre judecătorească. Achitarea unui inculpat. 2. Lichidare, plată a unei datorii bănești; îndeplinirea unei obligații morale sau materiale. Achitarea impozituluiAtît în privința organizării ariilor și a treierișului cît și în privința achitării obligațiilor față de stat, gospodăriile agricole de stat, gospodăriile agricole colective, întovărășirile agricole trebuie să fie un bun exemplu pentru țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita.

ACHITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. [< achita].

achitare f. răfuire (de plată), scăpare (dela osândă).

*achitáre f. Acțiunea de a achita.

ACHITÁ, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

achitá [At: DA ms / Pzi: achít / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-și) plăti o obligație materială sau morală. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecată). 4 vt (Pfm) A omorî.

ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

ACHITÁ, achít, vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc.) A plăti, a lichida. A achitat la timp datoria.Refl. M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o.. Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. ◊ Expr. A se achita de ceva = a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfîrșit o sarcină. Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. 3. (Familiar) A omorî, a ucide.

ACHITÁ, achít, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfîrșit o sarcină. 3. Tranz. (Fam.) A omorî, a ucide. – Fr. acquitter.

ACHITÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-și) plăti, a(-și) lichida o datorie. ◊ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omorî. [< fr. acquitter].

ACHITÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-și) plăti o datorie. ♦ a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr. acquitter)

A ACHITÁ achít tranz. 1) (mărfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a plăti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciară). 3) fam. A lipsi de viață (premeditat sau întâmplător); a ucide; a omorî. /<fr. acquitter

A SE ACHITÁ mă achít intranz. A se elibera (de o obligație materială sau morală). ~ de o datorie. /<fr. aquitter

achità v. 1. a plăti, a răfui; 2. fig. a împlini o însărcinare, o făgădueală sau o datorie: s’a achitat în conștiință; 3. a declara nevinovat: acuzatul a fost achitat.

*achít, a -a, v. tr. (fr. acquiter, d. quitte, achitat). Platesc, răfuĭesc: a achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factură. Fig. Liberez de supt acuzațiune: a achita un acuzat. V. Refl. Mă liberez de datoriĭ materiale saŭ morale. Împlinesc o însărcinare: s’ a achitat bine.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

achitare s. f., g.-d. art. achitării; pl. achitări

achitáre s. f., g.-d. art. achitării; pl. architări

achita (a ~) vb., ind. prez. 3 achi

achitá vb., ind. prez. 1 sg. achít, 3 sg. și pl. achítă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACHITÁRE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei în termen.)

ACHITÁRE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

ACHITARE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei în termen.)

achitare s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE.

ACHITÁ vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)

ACHITÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

achita vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

ACHITA vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)

A achita ≠ a acuza, a condamna, a învinovăți, a osândi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

achitá (achít, achitát), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiție 3. (Arg.) A omorî, a ucide. < Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu „prima bilă de la biliard” și alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeași proveniență (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare și acchitto, ca termeni de biliard.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: achitare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achitare
  • achitarea
plural
  • achitări
  • achitările
genitiv-dativ singular
  • achitări
  • achitării
plural
  • achitări
  • achitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: achita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • achita
  • achitare
  • achitat
  • achitatu‑
  • achitând
  • achitându‑
singular plural
  • achi
  • achitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • achit
(să)
  • achit
  • achitam
  • achitai
  • achitasem
a II-a (tu)
  • achiți
(să)
  • achiți
  • achitai
  • achitași
  • achitaseși
a III-a (el, ea)
  • achi
(să)
  • achite
  • achita
  • achită
  • achitase
plural I (noi)
  • achităm
(să)
  • achităm
  • achitam
  • achitarăm
  • achitaserăm
  • achitasem
a II-a (voi)
  • achitați
(să)
  • achitați
  • achitați
  • achitarăți
  • achitaserăți
  • achitaseți
a III-a (ei, ele)
  • achi
(să)
  • achite
  • achitau
  • achita
  • achitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

achitare, achitărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Declararea nevinovăției cuiva printr-o hotărîre judecătorească. DLRLC
      • format_quote Achitarea unui inculpat. DLRLC
    • 1.2. Lichidare, plată a unei datorii bănești; îndeplinirea unei obligații morale sau materiale. MDA2 DLRLC
      • format_quote Achitarea impozitului. DLRLC
      • format_quote Atît în privința organizării ariilor și a treierișului cît și în privința achitării obligațiilor față de stat, gospodăriile agricole de stat, gospodăriile agricole colective, întovărășirile agricole trebuie să fie un bun exemplu pentru țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. DLRLC
      • 1.2.1. Declarație a purtătorului care confirmă primirea sumei înscrise pe poliță. MDA2
    • 1.3. Asasinare, omorâre, suprimare, ucidere. Sinonime
etimologie:
  • vezi achita DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

achita, achitverb

  • 1. tranzitiv A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tribunalul a achitat pe inculpat. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A achitat la timp datoria. DLRLC
    • format_quote M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o... Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. DLRLC
  • 3. tranzitiv argou; argotic Asasina, omorî, suprima, ucide. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.