13 definiții pentru achitare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

achitare sf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 41 / Pl: ~tări / E: achita] 1 îndeplinire a unei obligații materiale sau morale Si: achitat. 2 (În tranzacții comerciale) Declarație a purtătorului care confirmă primirea sumei înscrise pe poliță.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. – V. achita.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a achita. 1. Declararea nevinovăției cuiva printr-o hotărîre judecătorească. Achitarea unui inculpat. 2. Lichidare, plată a unei datorii bănești; îndeplinirea unei obligații morale sau materiale. Achitarea impozituluiAtît în privința organizării ariilor și a treierișului cît și în privința achitării obligațiilor față de stat, gospodăriile agricole de stat, gospodăriile agricole colective, întovărășirile agricole trebuie să fie un bun exemplu pentru țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701.

ACHITÁRE, achitări, s. f. Acțiunea de a (se) achita.

ACHITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei. [< achita].

achitare f. răfuire (de plată), scăpare (dela osândă).

*achitáre f. Acțiunea de a achita.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

achitáre s. f., g.-d. art. achitắrii; pl. achitắri

achitáre s. f., g.-d. art. achitării; pl. architări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACHITÁRE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei în termen.)

ACHITÁRE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

ACHITARE s. 1. lichidare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.) 2. depunere, plată, vărsare. (~ ratei în termen.)

achitare s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE.

Intrare: achitare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achitare
  • achitarea
plural
  • achitări
  • achitările
genitiv-dativ singular
  • achitări
  • achitării
plural
  • achitări
  • achitărilor
vocativ singular
plural

achitare

  • 1. Acțiunea de a (se) achita și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Declararea nevinovăției cuiva printr-o hotărîre judecătorească.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Achitarea unui inculpat.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Lichidare, plată a unei datorii bănești; îndeplinirea unei obligații morale sau materiale.
      surse: DLRLC sinonime: lichidare plată 2 exemple
      exemple
      • Achitarea impozitului.
        surse: DLRLC
      • Atît în privința organizării ariilor și a treierișului cît și în privința achitării obligațiilor față de stat, gospodăriile agricole de stat, gospodăriile agricole colective, întovărășirile agricole trebuie să fie un bun exemplu pentru țărănimea muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi achita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN