opțiuni
  • info

13 definiții pentru învinovățit

din care

Explicative DEX

învinovățit, ~ă smf, a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: învinovăți] 1-4 (Persoană) care (se consideră sau) se declară vinovată Si: învinuit2 (1-4). 5-6 (Persoană) care este considerată vinovată Si: acuzat, învinuit2 (5-6).

ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.

învinovăți [At: BELDIMAN, O. 24/11 / Pzi: ~țesc / E: în- + vinovat] 1-2 vtr A (se) considera vinovat Si: a (se) învinui (1-2). 3-4 vtr A (se) declara vinovat Si: a (se) acuza, a (se) învinui (3-4). 5 vr (Înv; nob) A se face vinovat, meritând să fie condamnat.

ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. A considera sau a declara (pe cineva) vinovat; a învinui, a acuza. Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. ◊ Refl. Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.

A ÎNVINOVĂȚI ~esc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat

învinovățì v. a (se) face vinovat.

învinovățésc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuĭesc.

Ortografice DOOM

învinovăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, imperf. 3 sg. învinovățea; conj. prez. 3 să învinovățească

învinovăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, imperf. 3 sg. învinovățea; conj. prez. 3 sg. și pl. învinovățească

Sinonime

ÎNVINOVĂȚI vb. v. acuza.

ÎNVINOVĂȚI vb. a (se) acuza, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.)

Antonime

A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica

A învinovăți ≠ a dezvinovăți

Intrare: învinovățit
învinovățit participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învinovățit
  • ‑nvinovățit
  • învinovățitul
  • învinovățitu‑
  • ‑nvinovățitul
  • ‑nvinovățitu‑
  • învinovățită
  • ‑nvinovățită
  • învinovățita
  • ‑nvinovățita
plural
  • învinovățiți
  • ‑nvinovățiți
  • învinovățiții
  • ‑nvinovățiții
  • învinovățite
  • ‑nvinovățite
  • învinovățitele
  • ‑nvinovățitele
genitiv-dativ singular
  • învinovățit
  • ‑nvinovățit
  • învinovățitului
  • ‑nvinovățitului
  • învinovățite
  • ‑nvinovățite
  • învinovățitei
  • ‑nvinovățitei
plural
  • învinovățiți
  • ‑nvinovățiți
  • învinovățiților
  • ‑nvinovățiților
  • învinovățite
  • ‑nvinovățite
  • învinovățitelor
  • ‑nvinovățitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învinovăți, învinovățescverb

  • 1. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acuza învinui antonime: dezvinovăți justifica
    • format_quote Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. DLRLC
    • format_quote Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
    • format_quote Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. DLRLC
    • format_quote Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219. DLRLC
etimologie:
  • În + vinovat DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.