2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

absorbít2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 27 / Pl: ~iți, -e / E: absorbi] 1 (Dgl) Care a fost încorporat (în întregime). 2 (Fig) Interesat. 3 (Fig) Preocupat.

absorbít1 sn [At: MDA ms / PL: -iți, -e / E: absorbi] 1 Încorporare. 2 Interesare. 3 Preocupare.

ABSORBÍT, -Ă, absorbiți, -te, adj. 1. Supt, înghițit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi.

ABSORBÍT, -Ă, absorbiți, -te, adj. 1. Supt, înghițit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi.

ABSORBÍT, -Ă, absorbiți, -te, adj. Supt. ♦ Fig. (Despre persoane) Adîncit într-o activitate sau într-o meditație. Zoe deschise garderobul său, alese o rochie de catifea neagră... [și] se puse pe un jilț unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27.

ABSORBÍT, -Ă, absorbiți, -te, adj. Supt, încorporat. ♦ Fig. Adâncit, preocupat; captivat. – V. absorbi.

absorbít adj. m., pl. absorbíți; f. absorbítă, pl. absorbíte

absorbít adj. m., pl. absorbíți; f. sg. absorbítă, pl. absorbíte

ABSORBÍT adj. preocupat.

ABSORBÍT, -Ă adj. 1. Supt, încorporat; înghițit. 2. (Fig.) Preocupat; captivat. [< absorbi].

absorbít, -ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi)

absorbit a. fig. cufundat în cugetări, tare preocupat.

*absorbít, -ă adj. (d. absorb). Adîncit în cugetare.

absorbí vt [At: BĂLCESCU, M. V. 12 / Pzi: absorb / E: lat absorbere d. sorbi] 1 (C. i. substanțe) A încorpora (în întregime). 2 (Fig) A interesa în cel mai înalt grad. 3. (Fig) A preocupa în cel mai înalt grad.

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. (Cu privire la substanțe, la materii) A suge, a înghiți. Pămîntul absoarbe apa. ♦ A îngloba, a face să dispară tn masa corpului absorbant. Boierii dar, împreună cu clerul, căutară mereu.,. prin proprietățile lor mari a absorbi proprietățile mici. BĂLCESCU, O II 15. ♦ A suge printr-o mișcare aspiratoare. Absoarbe prin pipetă.Fig. A capta, a captiva, a ocupa, a preocupa. Elevii au fost absorbiți de pregătirea examenelor.

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține energia radiantă care cade pe un corp. ♦ Fig. A preocupa; a captiva. – Fr. absorber (după sorbi).

absorbí (a ~) (a încorpora) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absorb, imperf. 3 sg. absorbeá; conj. prez. 3 să absoárbă

Intrare: absorbi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) absorbi absorbire absorbit absorbind singular plural
absoarbe absorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) absorb (să) absorb absorbeam absorbii absorbisem
a II-a (tu) absorbi (să) absorbi absorbeai absorbiși absorbiseși
a III-a (el, ea) absoarbe (să) absoarbă absorbea absorbi absorbise
plural I (noi) absorbim (să) absorbim absorbeam absorbirăm absorbiserăm, absorbisem*
a II-a (voi) absorbiți (să) absorbiți absorbeați absorbirăți absorbiserăți, absorbiseți*
a III-a (ei, ele) absorb (să) absoarbă absorbeau absorbi absorbiseră
Intrare: absorbit
absorbit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absorbit absorbitul absorbi absorbita
plural absorbiți absorbiții absorbite absorbitele
genitiv-dativ singular absorbit absorbitului absorbite absorbitei
plural absorbiți absorbiților absorbite absorbitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)