2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

absorbíre sf [At: MDA ms / Pl: ~iri / E: absorbi] 1 Încorporare. 2 Interesare. 3 Preocupare.

ABSORBÍRE, absorbiri, s. f. Acțiunea de a absorbi și rezultatul ei. – V. absorbi.

ABSORBÍRE, absorbiri, s. f. Acțiunea de a absorbi și rezultatul ei. – V. absorbi.

ABSORBÍRE, absorbiri, s. f. Acțiunea de a absorbi. Sugativa servește la absorbirea cernelii.

ABSORBÍRE, absorbiri, s. f. Acțiunea de a absorbi.

absorbíre (încorporare) s. f., g.-d. art. absorbírii; pl. absorbíri

absorbíre s. f., pl. absorbíri

ABSORBÍRE s.f. Acțiunea de a absorbi; absorbție. [< absorbi].

absorbí vt [At: BĂLCESCU, M. V. 12 / Pzi: absorb / E: lat absorbere d. sorbi] 1 (C. i. substanțe) A încorpora (în întregime). 2 (Fig) A interesa în cel mai înalt grad. 3. (Fig) A preocupa în cel mai înalt grad.

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. (Cu privire la substanțe, la materii) A suge, a înghiți. Pămîntul absoarbe apa. ♦ A îngloba, a face să dispară tn masa corpului absorbant. Boierii dar, împreună cu clerul, căutară mereu.,. prin proprietățile lor mari a absorbi proprietățile mici. BĂLCESCU, O II 15. ♦ A suge printr-o mișcare aspiratoare. Absoarbe prin pipetă.Fig. A capta, a captiva, a ocupa, a preocupa. Elevii au fost absorbiți de pregătirea examenelor.

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține energia radiantă care cade pe un corp. ♦ Fig. A preocupa; a captiva. – Fr. absorber (după sorbi).

absorbí (a ~) (a încorpora) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absorb, imperf. 3 sg. absorbeá; conj. prez. 3 să absoárbă

ABSORBÍ vb. 1. a aspira, a încorpora, a înghiți, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pământul ~ apa de precipitații.) 2. a acapara, a domina, a preocupa, a stăpâni. ( Îl ~ rezolvarea unei probleme.)

ABSORBÍ vb. IV. tr. 1. A se îmbiba de..., a suge, a trage; a înghiți. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gândurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere].

absorbí vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat. absorbere)

absorbí, absórb vb. IV. Tr. 1. A încorpora (un gaz, un lichid). 2. (Fig.) A interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

Intrare: absorbire
absorbire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absorbire absorbirea
plural absorbiri absorbirile
genitiv-dativ singular absorbiri absorbirii
plural absorbiri absorbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: absorbi
verb (VT303)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) absorbi absorbire absorbit absorbind singular plural
absoarbe absorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) absorb (să) absorb absorbeam absorbii absorbisem
a II-a (tu) absorbi (să) absorbi absorbeai absorbiși absorbiseși
a III-a (el, ea) absoarbe (să) absoarbă absorbea absorbi absorbise
plural I (noi) absorbim (să) absorbim absorbeam absorbirăm absorbiserăm, absorbisem*
a II-a (voi) absorbiți (să) absorbiți absorbeați absorbirăți absorbiserăți, absorbiseți*
a III-a (ei, ele) absorb (să) absoarbă absorbeau absorbi absorbiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)