3 intrări

49 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

absenta vi [At: DA / Pzi: -téz / E: fr (s’)absenter, lat absentare] (Dom) A lipsi dintr-un loc unde ar trebui să fie.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s')absenter, lat. absentare.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s')absenter, lat. absentare.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A lipsi dintr-un loc unde era obligat să se găsească. Conducerile întreprinderilor trebuie să lupte pentru întărirea disciplinei socialiste a muncii, luînd măsuri fcotărîte împotriva celor care absentează nemotivat de la lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2559.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească). – Fr. (s')absenter (lat. lit. absentare).

absentá (a ~) vb., ind. prez. 3 absenteáză

absentá vb., ind. prez. 1 sg. absentéz, 3 sg. și pl. absenteáză

ABSENTÁ vb. a lipsi. (~ de la școală.)

A absenta ≠ a asista, a se afla

ABSENTÁ vb. I. intr. A lipsi de undeva (unde trebuia să fie). [P.i. -tez. / < fr. absenter, cf. lat. absentare].

absentá vb. I. intr. a lipsi, a fi absent. II. refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare)

absentá, absentez vb. I. Ttr. A lipsi dintr-un loc unde ar trebui să fie prezent.

A ABSENTÁ ~éz intranz. A fi absent; a lipsi. ~ nemotivat. /<lat. absentare, fr. [s']absenter

absentà v. a lipsi, a face absențe.

absent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 69 / Pl: ~nți, -e / E: fr absent, lat absens, -ntis] 1 Care nu este de față. 2 Care lipsește. 3 (Fig) Distrat.

absență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr absence, lat absentia] 1 Lipsă a unei persoane din locul în care trebuia să se afle Si: absentare. 2 (Ccr) Semn cu care se marchează o absență (1). 3 Pierdere bruscă, de scurtă durată, a conștiinței, întâlnită în unele boli. 4 (Fig) Lipsă de atenție Si: distracție.

ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.

ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței, întâlnită în epilepsie. 3. Fig. Neatenție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.

ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.

ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței; leșin. 3. Lipsă de atenție, distracție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.

Intrare: absență
absență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absență absența
plural absențe absențele
genitiv-dativ singular absențe absenței
plural absențe absențelor
vocativ singular
plural
Intrare: absenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) absenta absentare absentat absentând singular plural
absentea absentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) absentez (să) absentez absentam absentai absentasem
a II-a (tu) absentezi (să) absentezi absentai absentași absentaseși
a III-a (el, ea) absentea (să) absenteze absenta absentă absentase
plural I (noi) absentăm (să) absentăm absentam absentarăm absentaserăm, absentasem*
a II-a (voi) absentați (să) absentați absentați absentarăți absentaserăți, absentaseți*
a III-a (ei, ele) absentea (să) absenteze absentau absenta absentaseră
Intrare: absent
absent adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absent absentul absentă absenta
plural absenți absenții absente absentele
genitiv-dativ singular absent absentului absente absentei
plural absenți absenților absente absentelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)