3 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

absenta vi [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr (s')absenter, lat absentare] (Dom) A lipsi dintr-un loc unde ar trebui să fie.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s’)absenter, lat. absentare.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s’)absenter, lat. absentare.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A lipsi dintr-un loc unde era obligat să se găsească. Conducerile întreprinderilor trebuie să lupte pentru întărirea disciplinei socialiste a muncii, luînd măsuri hotărîte împotriva celor care absentează nemotivat de la lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2559.

ABSENTÁ, absentez, vb. I. Intranz. A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească). – Fr. (s’)absenter (lat. lit. absentare).

ABSENTÁ vb. I. intr. A lipsi de undeva (unde trebuia să fie). [P.i. -tez. / < fr. absenter, cf. lat. absentare].

absentá vb. I. intr. a lipsi, a fi absent. II. refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare)

absentá, absentez vb. I. Ttr. A lipsi dintr-un loc unde ar trebui să fie prezent.

A ABSENTÁ ~éz intranz. A fi absent; a lipsi. ~ nemotivat. /<lat. absentare, fr. [s’]absenter

absentà v. a lipsi, a face absențe.

absent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 69 / Pl: ~nți, ~e / E: fr absent, lat absens, -ntis] 1 Care nu este de față. 2 Care lipsește. 3 (Fig) Distrat.

absență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr absence, lat absentia] 1 Lipsă a unei persoane din locul în care trebuia să se afle Si: absentare. 2 (Ccr) Semn cu care se marchează o absență (1). 3 Pierdere bruscă, de scurtă durată, a conștiinței, întâlnită în unele boli. 4 (Fig) Lipsă de atenție Si: distracție.

ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.

ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.

ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței, întâlnită în epilepsie. 3. Fig. Neatenție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.

ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței; leșin. 3. Lipsă de atenție, distracție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.

ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care lipsește, care nu e de față sau care nu e în locul unde stă de obicei. Elev absent de la cursuri. 2. Fig. Care nu observă ceea ce se petrece în jur, fiind cufundat în propriile sale gînduri; indiferent, neatent, preocupat, distrat. Necunoscuta ridică spre el o privire nedumerită, absentă. SEBASTIAN, T. 240. Femeia nu spune nimic. Se ridică de jos absentă, trăgînd după ea pe Avram și pe Marcu, jumătate amorțiți. SAHIA, N. 45. Ceilalți doi frați par absenți de la acest eveniment [sosirea tatei]. SAHIA, N. 50.

ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect de la locul unde ar fi trebuit sau ar fi putut să se găsească. În acea clipă a absenței ciobanului se deșteptase în ea mînia. SADOVEANU, N. F. 20. ♦ Semn cu care se notează lipsa cuiva (mai ales dintr-un loc de muncă). Profesorul i-a pus absență nemotivată. 2. Fig. Distracție, neatenție, indiferență. Mona a rămas în mină cu pachetul care i l-a întins profesorul și pe care ea l-a primit mașinal. Se apropie acum de masă și-l aruncă ușor, cu un gest de oboseală, de absență. SEBASTIAN, T. 364.

ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Neatent, distrat; indiferent. – Fr. absent (lat. lit. absens, -ntis).

ABSÉNȚĂ, absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ Faptul de a nota absența (1) cuiva; (concr.) semn cu care se notează absența (1) cuiva. 2. Fig. Neatenție, distracție; indiferență. – Fr. absence (lat. lit. absentia).

ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipsește, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens].

ABSÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui lucru (dintr-un loc unde ar fi trebuit să fie). 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței. ♦ (Fig.) Neatenție, distracție; indiferență. [Cf. fr. absence, lat. absentia].

arată toate definițiile

Intrare: absenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absenta
  • absentare
  • absentat
  • absentatu‑
  • absentând
  • absentându‑
singular plural
  • absentea
  • absentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • absentez
(să)
  • absentez
  • absentam
  • absentai
  • absentasem
a II-a (tu)
  • absentezi
(să)
  • absentezi
  • absentai
  • absentași
  • absentaseși
a III-a (el, ea)
  • absentea
(să)
  • absenteze
  • absenta
  • absentă
  • absentase
plural I (noi)
  • absentăm
(să)
  • absentăm
  • absentam
  • absentarăm
  • absentaserăm
  • absentasem
a II-a (voi)
  • absentați
(să)
  • absentați
  • absentați
  • absentarăți
  • absentaserăți
  • absentaseți
a III-a (ei, ele)
  • absentea
(să)
  • absenteze
  • absentau
  • absenta
  • absentaseră
Intrare: absent
absent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absent
  • absentul
  • absentu‑
  • absentă
  • absenta
plural
  • absenți
  • absenții
  • absente
  • absentele
genitiv-dativ singular
  • absent
  • absentului
  • absente
  • absentei
plural
  • absenți
  • absenților
  • absente
  • absentelor
vocativ singular
plural
Intrare: absență
absență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • absență
  • absența
plural
  • absențe
  • absențele
genitiv-dativ singular
  • absențe
  • absenței
plural
  • absențe
  • absențelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

absenta

  • 1. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lipsi un exemplu
    exemple
    • Conducerile întreprinderilor trebuie să lupte pentru întărirea disciplinei socialiste a muncii, luînd măsuri hotărîte împotriva celor care absentează nemotivat de la lucru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2559.
      surse: DLRLC

etimologie:

absent

  • 1. Care nu e de față, care lipsește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: omniprezent prezent (adj.) un exemplu
    exemple
    • Elev absent de la cursuri.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: distrat indiferent neatent preocupat antonime: atent 3 exemple
    exemple
    • Necunoscuta ridică spre el o privire nedumerită, absentă. SEBASTIAN, T. 240.
      surse: DLRLC
    • Femeia nu spune nimic. Se ridică de jos absentă, trăgînd după ea pe Avram și pe Marcu, jumătate amorțiți. SAHIA, N. 45.
      surse: DLRLC
    • Ceilalți doi frați par absenți de la acest eveniment [sosirea tatei]. SAHIA, N. 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

absență

  • 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inexistență lipsire lipsă antonime: prezență un exemplu
    exemple
    • În acea clipă a absenței ciobanului se deșteptase în ea mînia. SADOVEANU, N. F. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Semn cu care se notează această lipsă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Profesorul i-a pus absență nemotivată.
        surse: DLRLC
  • 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței, întâlnită în epilepsie.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. figurat Neatenție, indiferență a cuiva.
    exemple
    • Mona a rămas în mînă cu pachetul care i l-a întins profesorul și pe care ea l-a primit mașinal. Se apropie acum de masă și-l aruncă ușor, cu un gest de oboseală, de absență. SEBASTIAN, T. 364.
      surse: DLRLC

etimologie: