2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ABROGÁT, -Ă, abrogați, -te, adj. (Despre acte, dispoziții etc.) Anulat. – V. abroga.

ABROGÁT, -Ă, abrogați, -te, adj. (Despre acte, dispoziții etc.) Anulat. – V. abroga.

abrogat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abroga] Abrogare.

abrogat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 165 / Pl: ~ați, -e / E: abroga] (Dldc) Care a fost declarat ca fiind lipsit de valabilitate Si: anulat2, desființat2.

ABROGÁT adj. (JUR.) anulat, desființat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Convenție ~.)

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli.

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).

abrogá (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrógă

abrogá vb. (sil. a-bro-; mf. ab-), ind. prez. 1 sg. abróg, 3 sg. și pl. abrógă, 2 sg. abrógi; conj. prez. 3 sg. și pl. abróge

abroga vt [At: DA / Pzi: abrog / E: lat abrogare, fr abroger] (Cild) A declara lipsit de valabilitate Si: a anula, a desființa.

ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

ABROGÁ vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

abrogá vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

abrogá, abróg, vb. I. Tr. A scoate din vigoare o lege sau alt act normativ.

A ABROGÁ abróg tranz. (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a anula; a contramanda; a revoca. [Sil. abro-ga] /<lat. abrogare

abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu.

*abróg, a v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a.

Intrare: abrogat
abrogat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrogat abrogatul abroga abrogata
plural abrogați abrogații abrogate abrogatele
genitiv-dativ singular abrogat abrogatului abrogate abrogatei
plural abrogați abrogaților abrogate abrogatelor
vocativ singular
plural
Intrare: abroga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abroga abrogare abrogat abrogând singular plural
abro abrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abrog (să) abrog abrogam abrogai abrogasem
a II-a (tu) abrogi (să) abrogi abrogai abrogași abrogaseși
a III-a (el, ea) abro (să) abroge abroga abrogă abrogase
plural I (noi) abrogăm (să) abrogăm abrogam abrogarăm abrogaserăm, abrogasem*
a II-a (voi) abrogați (să) abrogați abrogați abrogarăți abrogaserăți, abrogaseți*
a III-a (ei, ele) abro (să) abroge abrogau abroga abrogaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)