4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațintat2, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 93 / V: (reg) ațân~ / Pl: ~ați, ~e / E: aținta] (Reg) 1-4 Ațintit2 (1-4).

ațintát1 sn [At: DA / V: (reg) ațân- / Pl: ~uri / E: aținta] (Reg) 1-4 Ațintire (1-4).

AȚINTÁT, -Ă adj. v. ațintit.

AȚINTÁT, -Ă adj. v. ațintit.

aținta vt [At: MARCOVICI, D. 3/20 / V: (reg) ațân~ / Pzi: ~tez și ânt / E: a3 + țintă] (Reg) 1-4 A aținti (1-4).

aținti vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: a3 + ținti] 1 A îndrepta bătaia unei arme spre o țintă. 2 A-și fixa privirea spre ceva. 3 A-și îndrepta atenția spre ceva. 4 (Fig; rar) A tinde spre un scop.

ațintit2, ~ă a [At: FILIMON, ap. HEM 2089 / V: ațân~ / Pl: ~iți, ~e / E: aținti] 1 (D. arme) Îndreptat2 spre o țintă. 2 (D. privire, ochi) Fixat2 asupra a ceva. 3 (D. atenție) Concentrat2. 4 (Fig; rar) Orientat2 spre un scop.

ațintit1 sn [At: DA / V: ațân~ / Pl: ~uri / E: aținti] (Rar) 1-4 Ațintire (1-4).

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ținti.

AȚINTÍT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau a ceva; pironit. – V. aținti.

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ținti.

AȚINTIT, Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau ceva; pironit. – V. aținti.

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la ochi, p. ext. la privire, la căutătură) A îndrepta ochii țintă spre cineva sau ceva, a concentra privirea asupra unei ființe sau a unui lucru, a pironi. Căutau cu ochii... ațintiți dușmănos spre cer. PAS, L. I 12. Visam o pescuire minunată, stînd cu ochii ațintiți asupra plutei. SADOVEANU, N. F. 53. Spînul repede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 233. Ochii mei ce-n veci la tine Ațintesc a lor lumine. ALECSANDRI, P. I 144. ◊ (Cu intervertirea complementelor) Omul nalt și slab îl ațintește [pe străin] cu singurul ochi pe care-l avea. SADOVEANU, D. P. 155. ◊ Refl. Ochii tutulor se ațintiră la măiastra și mărturisiră că așa frumusețe... nici c-au mai văzut. ISPIRESCU, L. 283. ◊ (Rar, despre alte organe, p. ext. despre om și manifestări ale lui) Și eu am văzut cîrdurile de dropii, cutrierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază acele șesuri fără margine [ale Bărăganului]. ODOBESCU, S. III 14. Urechile erau ațintite spre astă cîntare nepovestită. POPESCU, I 129. Junele, a cărui atențiune era ațintită la cea mai mică mișcare... auzi și el acest zgomot. FILIMON, C. 44. 2. Tranz. (Cu privire la arme de foc) A îndrepta spre o țintă, a ochi. Ațintește pușca asupra fiarei. 3. Intranz. (învechit, impropriu) A aspira, a năzui. a tinde, a ținti. Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare, Ș-acum neamurile toate cătră dînsul ațintesc. ALECSANDRI, P.A. 81. – Variantă: (învechit) ațintá (ALEXANDRESCU, M. 26) vb. I.

AȚINTÍT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, sau privire) îndreptat, fixat, pironit asupra cuiva sau a ceva. Priveam cu ochii ațintiți o floare de ametist care tremura într-un strop de apă pe o creangă. SADOVEANU, O.VIII 14. ◊ (Adverbial) Dimonul stă ghemuit într-un colț, lîngă gherghef, și se uită ațintit la dumneaei. SADOVEANU, N. F. 32. Ea rămase singură.., gîndindu-se ațintit ce are de făcut a doua zi. SADOVEANU, B. 73. – Variantă: (învechit) ațintát, -ă (NEGRUZZI, S. III 366) adj.

AȚINTÁ vb. I. v. aținti.

AȚINTÍ, ațintesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. 2. Tranz. A îndrepta o armă de foc spre o țintă; a ochi. 3. Intranz. (Înv.) A aspira, a năzui, a tinde către... [Var.: ațintá vb. I] – Din a3 + ținti.

AȚINTÍT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, pironit, concentrat asupra cuiva sau a ceva. [Var.: ațintat, -ă adj.] – V. aținti.

A AȚINTÍ ~ésc tranz. 1) A privi insistent. ~ privirea. 2) înv. (arme) A îndrepta spre țintă; a ochi. /a + a ținti

ațintì v. a ținti la: 1. a îndrepta vederea spre un punct: ochii tăi ’n zare cu dor îi ațintești AL.; 2. a îndrepta arma la o țintă.

arată toate definițiile

Intrare: ațintat
ațintat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintat
  • ațintatul
  • ațintatu‑
  • aținta
  • ațintata
plural
  • ațintați
  • ațintații
  • ațintate
  • ațintatele
genitiv-dativ singular
  • ațintat
  • ațintatului
  • ațintate
  • ațintatei
plural
  • ațintați
  • ațintaților
  • ațintate
  • ațintatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aținta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținta
  • ațintare
  • ațintat
  • ațintatu‑
  • ațintând
  • ațintându‑
singular plural
  • ațintea
  • ațintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintez
(să)
  • ațintez
  • ațintam
  • ațintai
  • ațintasem
a II-a (tu)
  • ațintezi
(să)
  • ațintezi
  • ațintai
  • ațintași
  • ațintaseși
a III-a (el, ea)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • aținta
  • ațintă
  • ațintase
plural I (noi)
  • ațintăm
(să)
  • ațintăm
  • ațintam
  • ațintarăm
  • ațintaserăm
  • ațintasem
a II-a (voi)
  • ațintați
(să)
  • ațintați
  • ațintați
  • ațintarăți
  • ațintaserăți
  • ațintaseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • ațintau
  • aținta
  • ațintaseră
verb (VT3)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațânta
  • ațântare
  • ațântat
  • ațântatu‑
  • ațântând
  • ațântându‑
singular plural
  • ântă
  • ațântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ânt
(să)
  • ânt
  • ațântam
  • ațântai
  • ațântasem
a II-a (tu)
  • ânți
(să)
  • ânți
  • ațântai
  • ațântași
  • ațântaseși
a III-a (el, ea)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațânta
  • ațântă
  • ațântase
plural I (noi)
  • ațântăm
(să)
  • ațântăm
  • ațântam
  • ațântarăm
  • ațântaserăm
  • ațântasem
a II-a (voi)
  • ațântați
(să)
  • ațântați
  • ațântați
  • ațântarăți
  • ațântaserăți
  • ațântaseți
a III-a (ei, ele)
  • ântă
(să)
  • ânte
  • ațântau
  • ațânta
  • ațântaseră
Intrare: aținti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținti
  • ațintire
  • ațintit
  • ațintitu‑
  • ațintind
  • ațintindu‑
singular plural
  • ațintește
  • ațintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintesc
(să)
  • ațintesc
  • aținteam
  • ațintii
  • ațintisem
a II-a (tu)
  • ațintești
(să)
  • ațintești
  • aținteai
  • ațintiși
  • ațintiseși
a III-a (el, ea)
  • ațintește
(să)
  • ațintească
  • ațintea
  • aținti
  • ațintise
plural I (noi)
  • ațintim
(să)
  • ațintim
  • aținteam
  • ațintirăm
  • ațintiserăm
  • ațintisem
a II-a (voi)
  • ațintiți
(să)
  • ațintiți
  • aținteați
  • ațintirăți
  • ațintiserăți
  • ațintiseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintesc
(să)
  • ațintească
  • aținteau
  • aținti
  • ațintiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aținta
  • ațintare
  • ațintat
  • ațintatu‑
  • ațintând
  • ațintându‑
singular plural
  • ațintea
  • ațintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ațintez
(să)
  • ațintez
  • ațintam
  • ațintai
  • ațintasem
a II-a (tu)
  • ațintezi
(să)
  • ațintezi
  • ațintai
  • ațintași
  • ațintaseși
a III-a (el, ea)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • aținta
  • ațintă
  • ațintase
plural I (noi)
  • ațintăm
(să)
  • ațintăm
  • ațintam
  • ațintarăm
  • ațintaserăm
  • ațintasem
a II-a (voi)
  • ațintați
(să)
  • ațintați
  • ațintați
  • ațintarăți
  • ațintaserăți
  • ațintaseți
a III-a (ei, ele)
  • ațintea
(să)
  • aținteze
  • ațintau
  • aținta
  • ațintaseră
Intrare: ațintit
ațintit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintit
  • ațintitul
  • ațintitu‑
  • aținti
  • ațintita
plural
  • ațintiți
  • ațintiții
  • ațintite
  • ațintitele
genitiv-dativ singular
  • ațintit
  • ațintitului
  • ațintite
  • ațintitei
plural
  • ațintiți
  • ațintiților
  • ațintite
  • ațintitelor
vocativ singular
plural
ațintat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintat
  • ațintatul
  • ațintatu‑
  • aținta
  • ațintata
plural
  • ațintați
  • ațintații
  • ațintate
  • ațintatele
genitiv-dativ singular
  • ațintat
  • ațintatului
  • ațintate
  • ațintatei
plural
  • ațintați
  • ațintaților
  • ațintate
  • ațintatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aținti aținta

  • 1. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pironi 6 exemple
    exemple
    • Căutau cu ochii... ațintiți dușmănos spre cer. PAS, L. I 12.
      surse: DLRLC
    • Visam o pescuire minunată, stînd cu ochii ațintiți asupra plutei. SADOVEANU, N. F. 53.
      surse: DLRLC
    • Spînul repede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 233.
      surse: DLRLC
    • Ochii mei ce-n veci la tine Ațintesc a lor lumine. ALECSANDRI, P. I 144.
      surse: DLRLC
    • Omul nalt și slab îl ațintește [pe străin] cu singurul ochi pe care-l avea. SADOVEANU, D. P. 155.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ochii tutulor se ațintiră la măiastra și mărturisiră că așa frumusețe... nici c-au mai văzut. ISPIRESCU, L. 283.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar Despre alte organe, prin extensiune despre om și manifestări ale lui:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Și eu am văzut cîrdurile de dropii, cutrierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază acele șesuri fără margine [ale Bărăganului]. ODOBESCU, S. III 14.
        surse: DLRLC
      • Urechile erau ațintite spre astă cîntare nepovestită. POPESCU, I 129.
        surse: DLRLC
      • Junele, a cărui atențiune era ațintită la cea mai mică mișcare... auzi și el acest zgomot. FILIMON, C. 44.
        surse: DLRLC
  • 2. (Cu privire la arme de foc) A îndrepta spre o țintă.
    surse: DLRLC sinonime: ochi (vb.) un exemplu
    exemple
    • Ațintește pușca asupra fiarei.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare, Ș-acum neamurile toate cătră dînsul ațintesc. ALECSANDRI, P.A. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • A + ținti
    surse: DEX '09 DEX '98

ațintit ațintat

  • 1. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau a ceva.
    exemple
    • Priveam cu ochii ațintiți o floare de ametist care tremura într-un strop de apă pe o creangă. SADOVEANU, O.VIII 14.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Dimonul stă ghemuit într-un colț, lîngă gherghef, și se uită ațintit la dumneaei. SADOVEANU, N. F. 32.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ea rămase singură.., gîndindu-se ațintit ce are de făcut a doua zi. SADOVEANU, B. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aținti
    surse: DEX '98 DEX '09