ațintat¹ sn [At: DA / V: (reg) ațân- / Pl: ~uri / E: aținta] (Reg) 1-4 Ațintire (1-4).

ațintat², ~ă a [At: MARCOVICI, D. 93 / V: (reg) ațân~ / Pl: ~ați, ~e / E: aținta] (Reg) 1-4 Ațintit² (1-4).

ațântat², ~ă a vz ațintat²

ațântat¹ sn vz ațintat¹

ațântat, -ă, ațântați, -te, adj. Fixat, țintuit, ochit: „Bine-n armă îndesat, / Și la pieptu-mi ațântat” (Bilțiu, 2013: 51). – Din ațânta.

ațântat, -ă, ațântați, -te, adj. – Fixat, țintuit, ochit: „Bine-n armă îndesat, / Și la pieptu-mi ațântat” (Bilțiu, 2013: 51). – Din ațânta.