2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațițat1 sn vz ațâțat1

ațițat2, ~ă a vz ațâțat2

AȚIȚÁT, -Ă adj. v. ațîțat.

AȚIȚÁT, -Ă adj. v. ațâțat.

ațâțá [At: PALIA (1581), ap. GCR 70/1 / V: (înv) ațița / Pzi: ațâț / E: ml attitiare] 1 vt A reaprinde focul care e gata să se stingă. 2 vt A face focul să ardă mai bine. 3 vt A aprinde focul. 4-5 vtr (Fig) A (se) întărâta. 6-10 vt (Fig) A asmuți (1-5). 11-12 vtr (Fig) A (se) excita. 13 vr (Înv; fig) A se înteți (un rău). 14 vr (D. animale; îrg) A se înmulți.

ațâțát1 sn [At: DA / V: ațiț- / Pl: ~uri / E: ațâța] (Rar) 1-2 Ațâțare (1-12).

ațâțat2, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2841 / V: ațiț~ / Pl: ~ați, ~e / E: ațâța] 1 Reaprins2. 2 Întețit2. 3 Aprins2. 4 (Fig) Întărâtat2. 5-9 (Fig) Asmuțit2 (1-5). 10 (Fig) Excitat2. 11 (D. un rău; fig) Întețit2.

AȚÂȚÁ, ațâț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

AȚÂȚÁT, -Ă, ațâțați, -te, adj. Care este întărâtat sau excitat. – V. ațâța.

AȚÂȚÁT, -Ă, ațâțați, -te, adj. Care este întărâtat sau excitat. – V. ațâța.

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. (Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

AȚIȚÁ vb. I v. ațîța.

AȚÎȚÁ, ațî́ț, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la foc) A aprinde, a face să ardă; a face să ardă mai bine, a înteți, a înviora (suflînd peste tăciuni, scuturînd cenușa etc.). Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21. Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255. Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130. ◊ Fig. (Complementul exprimă o stare sufletească, un sentiment) A ațîța spiritele.Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațîțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II 7. ♦ Expr. A ațîța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave. Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm.Nu ațîța Jocul, Petcule; nu vorbi de răzbunare., ALECSANDRI, T. 1276. ◊ Refl. Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. V. II 136. 2. Fig. (Cu privire la oameni) A întărîta; (cu privire la animale) a asmuți. Ațîță cîinii.Bătrîna umblă prin case și ațîță oamenii. DUMITRIU, N. 188. ♦ (Cu privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. Imperialiștii ațîța la război. – Variantă: ațițá (NEGRUZZI, S. I 143) vb. I.

AȚÎȚÁT, -Ă, ațîțați, -te, adj. (Despre oameni, p. ext. despre organismul lor și despre sentimentele sau acțiunile lor) Excitat, întărîtat; exaltat. Fierarul a adormit. Cocor a mai rămas treaz și ațîțat... li năluceau din urmă priveliști și vorbe din ceasul despărțirii lui de sat. SADOVEANU, M. C. 60. Fantezia zboară și se înapoiază ațîțată de un cuvînt sau de o replică. ANGHEL, pr. 145. Nervii îi sînt încă ațîțați. CONTEMPORANUL, II 248. – Variantă: ațițát, -ă (NEGRUZZI, S. I 179) adj.

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A face să ardă (mai bine), a înviora focul; a aprinde. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) înrăi; a (se) asmuți. ♦ Tranz. A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. [Var.: ațițá vb. I] – Lat. *attitiare (< titio, -onis).

AȚÂȚÁT, -Ă, ațâțați, -te, adj. Excitat, întărâtat; exaltat. [Var.: ațițat, -ă adj.] – V. ațâța.

AȚIȚÁ vb. I. v. ațâța.

A AȚÂȚÁ ațâț tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ◊ ~ focul a) a aprinde focul; b) a face ca o acțiune, un sentiment să devină mai intens (având urmări serioase). 2) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare, determinând la acțiuni dușmănoase; a incita; a instiga; a stârni; a întărâta; a agasa; a hărțui. ~ spiritele. /<lat. attitiare

ațâțà v. 1. a sgândări tăciuni spre a aprinde focul; 2. fig. a aprinde, a deștepta (pasiunile); 3. a îndemna la ceva rău. [Lat. *ATTITIARE, din TITIO, tăciune].

ațîț, a v. tr. (d. țîță, adică „deprind să sugă”, că pruncu, la început, nu suge. Cu tăcĭune și fr. attiser n’are legătură). Excit, aprind: a ațîța focu. Fig. Îndemn, stimulez, instig: bogăția ațîță poftele hoților.

arată toate definițiile

Intrare: ațâța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațâța
  • ațâțare
  • ațâțat
  • ațâțatu‑
  • ațâțând
  • ațâțându‑
singular plural
  • âță
  • ațâțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • âț
(să)
  • âț
  • ațâțam
  • ațâțai
  • ațâțasem
a II-a (tu)
  • âți
(să)
  • âți
  • ațâțai
  • ațâțași
  • ațâțaseși
a III-a (el, ea)
  • âță
(să)
  • âțe
  • ațâța
  • ațâță
  • ațâțase
plural I (noi)
  • ațâțăm
(să)
  • ațâțăm
  • ațâțam
  • ațâțarăm
  • ațâțaserăm
  • ațâțasem
a II-a (voi)
  • ațâțați
(să)
  • ațâțați
  • ațâțați
  • ațâțarăți
  • ațâțaserăți
  • ațâțaseți
a III-a (ei, ele)
  • âță
(să)
  • âțe
  • ațâțau
  • ațâța
  • ațâțaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațița
  • ațițare
  • ațițat
  • ațițatu‑
  • ațițând
  • ațițându‑
singular plural
  • iță
  • ațițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iț
(să)
  • iț
  • ațițam
  • ațițai
  • ațițasem
a II-a (tu)
  • iți
(să)
  • iți
  • ațițai
  • ațițași
  • ațițaseși
a III-a (el, ea)
  • iță
(să)
  • ițe
  • ațița
  • ațiță
  • ațițase
plural I (noi)
  • ațițăm
(să)
  • ațițăm
  • ațițam
  • ațițarăm
  • ațițaserăm
  • ațițasem
a II-a (voi)
  • ațițați
(să)
  • ațițați
  • ațițați
  • ațițarăți
  • ațițaserăți
  • ațițaseți
a III-a (ei, ele)
  • iță
(să)
  • ițe
  • ațițau
  • ațița
  • ațițaseră
Intrare: ațâțat
ațâțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațâțat
  • ațâțatul
  • ațâțatu‑
  • ațâța
  • ațâțata
plural
  • ațâțați
  • ațâțații
  • ațâțate
  • ațâțatele
genitiv-dativ singular
  • ațâțat
  • ațâțatului
  • ațâțate
  • ațâțatei
plural
  • ațâțați
  • ațâțaților
  • ațâțate
  • ațâțatelor
vocativ singular
plural
ațițat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațițat
  • ațițatul
  • ațițatu‑
  • ațița
  • ațițata
plural
  • ațițați
  • ațițații
  • ațițate
  • ațițatele
genitiv-dativ singular
  • ațițat
  • ațițatului
  • ațițate
  • ațițatei
plural
  • ațițați
  • ațițaților
  • ațițate
  • ațițatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ațâța ațița

  • 1. tranzitiv A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde înteți înviora antonime: stinge 3 exemple
    exemple
    • Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21.
      surse: DLRLC
    • Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255.
      surse: DLRLC
    • Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Complementul exprimă o stare sufletească, un sentiment.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • A ațâța spiritele.
        surse: DLRLC
      • Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațîțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II 7.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. V. II 136.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A ațâța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm. – Nu ațîța focul, Petcule; nu vorbi de răzbunare. ALECSANDRI, T. 1276.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita.
    exemple
    • Ațâță câinii.
      surse: DLRLC
    • Bătrîna umblă prin case și ațîță oamenii. DUMITRIU, N. 188.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Cu privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Imperialiștii ațâță la război.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *attitiare (din titio, -onis „tăciune”).
    surse: DEX '09

ațâțat ațițat

  • 1. Care este întărâtat sau excitat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exaltat excitat întărâtat 3 exemple
    exemple
    • Fierarul a adormit. Cocor a mai rămas treaz și ațîțat... Îi năluceau din urmă priveliști și vorbe din ceasul despărțirii lui de sat. SADOVEANU, M. C. 60.
      surse: DLRLC
    • Fantezia zboară și se înapoiază ațîțată de un cuvînt sau de o replică. ANGHEL, pr. 145.
      surse: DLRLC
    • Nervii îi sînt încă ațîțați. CONTEMPORANUL, II 248.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ațâța
    surse: DEX '98 DEX '09