10 definiții pentru exaltat

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: -eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. Care se află în stare de exaltare, de excitație, de entuziasm dus pînă la paroxism; înflăcărat, aprins peste măsură. Tinereța exaltată îl îndeamnă la risipă și plăceri ușoare. SADOVEANU, E. 200. Să fiu un an măcar frumoasă, urmă ea exaltată. CAMIL PETRESCU, O. I 256. Văd toate-acele tipuri de grecești mitologii, Pe cari le-a creat avîntul exaltatei fantazii. COȘBUC, P. II 139. Susceptibil de a se entuziasma îndată; exaltat pînă nu a ține seamă de mica distanță dintre sublim și ridicol. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Tot ce vorbea era lămurit, întregit prin zvîrlirea brațelor, in. sus, în jos, la dreapta, la stînga. Avea în el ceva de exaltat. CAMIL PETRESCU, O. I 329. Era cu noi pe vasul ce cobora aci Un exaltat... El ne cînta zi-noapte, un marș de libertate. BOLINTINEANU, O. 158. ♦ (Familiar) Ieșit din minți, țicnit.

EXALTÁT adj. v. surescitat. (Un om ~.)

EXALTÁT, -Ă adj. Aprins, înflăcărat peste măsură. ♦ (Fam.) Smintit, țicnit. [< exalta].

EXALTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură. II. adj. (fam.) ieșit din minți; surescitat. (< exalta)

exaltat a. 1. entuziast; 2. apucat de delir: imaginație exaltată.

*exaltát, -ă adj. Fig. Cu mintea aprinsă, zăpăcit: om, cap exaltat. Fam. Nebun. – Ob. egz- (după fr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXALTÁT adj. surescitat. (Un om ~.)

izaltat În BPh., V, p. 175, am semnalat pe săltat „nebun”, întîlnit în comuna Reviga (Ialomița) și atestat în culegeri de cuvinte din Teleorman și Oltenia. L-am explicat atunci prin exaltat, încrucișat cu săltat, tinînd seamă că la Vîrcol apare forma izaltat. Găsesc acum, tot din Oltenia, izăltat (Lex. reg. I, p. 41), iar la Udrescu, izaltat (cu varianta zăltat). Faptul că i- apare în mai multe locuri și mai ales că în Argeș se pronunță cuvîntul cu a neaccentuat aduce, mi se pare, dovada că avem de-a face cu exaltat. După cît pot vedea, săltat nici nu e atestat cu sensul de „nebun”.

Intrare: exaltat
exaltat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exaltat exaltatul exalta exaltata
plural exaltați exaltații exaltate exaltatele
genitiv-dativ singular exaltat exaltatului exaltate exaltatei
plural exaltați exaltaților exaltate exaltatelor
vocativ singular
plural