2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika.

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. 1. Episcop. 2. (Înv.) Stăpânitor, domn, principe. – Din sl. vladika.

vlădi sm [At: PSALT. 129 / V: (îvp) vlădic, (înv) vladic, vlad~, vled~ / Pl: ~ici / G-D: ~căi, ~icii, ~icei, ~ichii / E: slv владыка] 1 (Înv) Persoană aflată la conducerea unui stat Si: cârmuitor (5), domnitor (1), stăpânitor. 2 (Îe) De la ~ până la opincă Din toate clasele sociale. 3 (Îae) Toți, fără nici o deosebire. 4 (Îvp) Arhiereu (1). 5 (Îvp; spc) Episcop1 (3). 6 (Îvp; spc) Mitropolit. 7 (Îvp; pgn) Preot.

VLĂDÍCĂ, vlădici, s. m. Episcop. Pe vlădica Narcis mi-l închipuiam alb, c-o barbă mare, înalt, liniștit, trist. SADOVEANU, O. VII 201. De sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui? Așa om nici vlădica nu-i, Și nu-i nici împăratul. COȘBUC, P. I 119. Și dascăli, și popi, și vlădici... se adunau la hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 11. ◊ Expr. De la vlădică pînă la opincă v. opincă. ♦ (învechit) Stăpînitor, domn, principe. – Variantă: vlădíc (COȘBUC, P. II 279) s. m.

VLĂDÍCĂ ~ci m. 1) înv. Persoană care domină; domnitor. 2) Episcop ortodox; arhiereu. [G.-D. vlădicii] /<sl. vladyka

vlădică m. episcop ortodox, arhiereu; dela vlădică până la opincă (locuțiune proverbială), dela rangul cel mai înalt până la cel mai de jos din ierarhia socială a trecutului. [Rus. VLADYKA, Domn (titlu onorific dat episcopilor)].

vlădícă m., pl. ĭ (vsl. vladyka, domn, duce, d. vlasti-vladon, a porunci, a guverna; rus. vladýka, domn și titlu onorific dat episcopilor; bg. sîrb. vladika. V. vladnic, oblăduĭesc). Vechĭ. Guvernator, principe. Dela vlădică pînă la opincă, dela domn pînă la țăran, tot poporu (V. isop). Azĭ. Fam. Episcop saŭ arhiereŭ. – Vechĭ și vlădic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vlădícă (înv.) s. m., g.-d. art. vlădícăi/vlădícii/vlădíchii; pl. vlădíci

vlădícă s. m., g.-d. art. vlădícii/vlădíchii/vlădícăi; pl. vlădíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VLĂDÍCĂ s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, episcop, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

vlădi s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. EPISCOP. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Vlăd/ia, Vlădic/a, -aș, -ă, -ea, -el, -ico, Vlădila, Vlăd/in, -ișan, -ișăl, -ișor, -ișoiul, -ilu, -oaia, -oe, -oi, v. Vlad IV 7-12, 16-20.

Intrare: Vlădică
Vlădică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vlădică
Intrare: vlădică
substantiv masculin (M86)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlădi
  • vlădica
plural
  • vlădici
  • vlădicii
genitiv-dativ singular
  • vlădi
  • vlădicăi
  • vlădicii
  • vlădichii
plural
  • vlădici
  • vlădicilor
vocativ singular
  • vlădi
  • vlădico
plural
  • vlădicilor
substantiv masculin (M13 -ă(v))
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlădic
  • vlădicul
  • vlădicu‑
plural
  • vlădici
  • vlădicii
genitiv-dativ singular
  • vlădic
  • vlădicului
  • vlădichii
plural
  • vlădici
  • vlădicilor
vocativ singular
  • vlădicule
  • vlădi
plural
  • vlădicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vlădică vlădic

etimologie: